Citim zilnic sau aproape zilnic despre cat de rau le face expunerea la televizor sau la calculator copiilor. Despre cum creierul lor atat de dornic sa absoarba informatii nenumarate este atat de atras de luminile colorate care se shimba repede, de muzica ritmata si repetitiva. Daca luati la rand 20 mame care imi intra in cabinet, 20 vor spune ca nu, nu isi lasa copilul la TV. La reluarea anamnezei 80% recunosc ca tangential/ sau nu/ se mai uita la” Masha si ursul” sau asculta „Boroboata” pe youtube sau „Wheels on the bus” de la celebrii ratoni ocupati ( „Busy beavers”). Si asta daca vorbim de copiii din jurul varstei de 1 an sau mai mari. Sugarii sigur sunt expusi la „Duck TV” sau „Baby TV” sau ” Baby Einstein”- suna super cool/smart nu?! Sunt expusi intr-atata incat am cunoscut nu demult o fetita care nu manca decat hipnotizata de imaginile acelea curgatoare si venita fiind in vacanta la bunici adultii au facut demersuri la firma de cablu in a instala canalul lipsa. Nu, nu este o exagerare.

Din 10 copii care plang in cabinet, cel putin 5 sunt incercati a fi linistiti cu telefonul mobil pornit pe youtube ( si plimbati de la un parinte la altul – aspect care ii agita si mai mult, si indesati cu suzeta – pe care o scuipa evident imediat). Ar trebui cumva sa lamuresc un aspect pe care il intalneam des in descrierile pe care parintii ni le fac noua, pediatrilor. Sugarii in general plang in cabinet daca sunt nemancati, nedormiti sau treziti din somn, au un disconfort de ordin de obicei fizic sau sunt foarte bolnavi. In general insa copiii sub 1 an nu plang la consult. Intre 1 si 2 ani apare constiinta faptului ca se afla intr-un mediu nu neaparat pe gustul lor si apare rejectul. Nu exista practic nici un remediu eficient pentru a linisti copilul care simte medicul ca pe un pericol, iar agitatia in fata ochilor lui a unui telefon mobil cantacios nu ajuta. Deloc. Raman doar imbratisarea parintelui si incurajarile cu voce calma si joasa ca va trece, nu dureaza mult.

Autismul este un diagnostic grav, serios, impactant, dureros ( am scris aici pe larg despre semnele autismului). Ca si ADHD la varstele mai mari. Insa sunt din ce in ce mai des intalnite diagnostice de autism like sau autizare cauzate de expunerea cronica la „ecrane”: TV, tableta, telefon mobil. De fiecare data cand un copil deschide un device electronic in creierul lui se produc o multime( o gramada!) de schimbari care conduc la hiperexcitabilitate si suprastimulare, se elibereaza cantitati impresionante de dopamina, iar lumina albastra a ecranelor desincronizeaza ceasul biologic si supreseaza melatonica, care este semnalul de somn. Culorile vii si schimbarea imaginilor cu viteza foarte mare coplesesc sistemul vizual al copilului, expunerea prelungita cronicizeaza simptomele, lobul frontal care guverneaza emotiile este afectat, iar clinic poate fi mimata ORICE boala psihica.

Afectarea se refera la copiii de orice varsta : de la copii de 2 ani care devin atat de dependenti incat refuza orice dialog cu cei din jur si practic se autizeaza pana la copiii de varsta scolara care au dificultati de adaptare, performante scolare slabe sau sunt agresivi cu colegii, neatenti in timpul orelor. Problemele lor nu apar peste noapte, sunt adunate si tolerate in anii de cresa/gradinita, dar explodeaza la scoala, atunci cand rigorile impun un comportament in care atentia trebuie mentinuta mai mult timp. Multi dintre acesti copii sunt supradiagnosticati, pot primi diagnostice psihiatrice, chiar si medicatie cu efectele adverse ale oricarei medicatii neuromodulatoare.

Multi parinti cred ca daca filmuletele la care se uita sunt interactive sau educative nu pot face rau. S-a dovedit ca tocmai aceasta aparenta ” interactivitate” afecteaza capacitatea de relationare cu ceilalti. Mediul virtual fie ca vorbim de copii mai mari/adolescenti si evident de retele sociale ramane VIRTUAL, iar daca ne referim la sugari sau copii pana in 3 ani capacitatea lor de a intelege este si mai redusa. Am intalnit extrem de multi copii care stiu foarte bine cuvinte in limba engleza, dar nu isi verbalizeaza deloc nevoile cu cei din jur in romana.

Ce putem face? Toti. Parinti si bunici.

1. este dovedit ca odata realizata expunerea 3-4 saptamani sunt suficiente pentru „dezintoxicare” si pornirea noilor „motoare”, fara a exista insa exceptii. Daca tableta si telefonul sunt scoase din uz, ele raman PERMANENT eliminate. Acest aspect este posibil si NECESAR in cazul copiilor mici.
2. parintii trebuie sa traseze limite exacte de timp ( veti rade dar timpul mediu de expunere la ecrane a ajuns la 8 ore in cazul adolescentilor)
3. parintii trebuie sa fie un MODEL ( sunt nenumarate cazurile in care parintii sunt restrictivi cu copiii, dar ei continua sa foloseasca mai tot timpul telefonul mobil, uneori chiar sub nasul copilului, in timpul meselor sau cand acesta i se adreseaza cerand atentie)
4. daca este permis un timp de TV sau calculator el trebuie fixat exact ( nu 30 minute la TV, ci de la 19.30 la 20, in acest fel nu pot aparea negocieri)
5. nici cel mai ascultator copil nu trebuie sa aiba acces necontrolat la o retea de socializare. Parintii sunt incurajati sa cunoasca parolele si sa exista parents control pe paginile web accesate
6. nu este de dorit sa fie demonizata tehnologia in fata copilului. Nu putem nega aspectele pozitive ale internetului, tocmai de aceea trebuie lasata impresia unei intelegeri ale nevoilor copilului/adolescentului, dar cu limite.

In literatura medicala se numeste Electronic Screen Syndrome. In viata de zi cu zi se cheama pierderea contactului cu propriul copil, care doare mai mult decat unii dintre noi ne imaginam. Pentru ca doar atunci cand ti se intampla crezi. Autizarea copiilor de varsta mica prin filmulete aparent educative este o realitate. Duce in timp la intarzieri in limbaj, in limbajul expresiv, dificultati de relationare si de comunicare.

PS: am scris acest articol pentru ca Radu m-a rugat sa nu mai las nici un parinte neatentionat. Am scris acest articol pentru ca gresim, chiar si cei informati si in deplina cunostinta de cauza. Am scris acest articol pentru ca in viata de zi cu zi este greu sa fii perfect. Am scris acest articol pentru ca atunci cand muncesti peste masura, incerci sa faci teme cu celalalt copil, raspunzi la ZECI ( nu exagerez zau) de sms-uri, apeluri, mesaje interminabile pe whatsapp (urasc wp, nu raspund acolo pentru ca sunt romane fluviu fara limita de cuvinte…) gresesti dramatic. Am scris acest articol ca sa stiti, sa nu gresiti si voi. Am scris acest articol pentru Vladut.