Primul lucru pe care ar fi bine să îl recunoaștem din capul locului este că pornografia nu mai e un fenomen care curge prin subteranele societății, ci devine din ce în ce mai vizibil, mai mainstream, adică e un rîu care curge în deschis, din ce în ce mai în văzul lumii, din ce în ce mai larg. Copiii noștri se scaldă de mici în el, și chiar cei care nu se scaldă, copii sau adulți, nu pot să scape de vaporii care se ridică permanent de pe suprafața acestui rîu care curge din ce în ce mai îndrăzneț și mai bogat. Cu alte cuvinte, lumea astăzi e din ce în ce mai îmbibată de pornografie. Predicția mea este că în aproximativ zece ani Instagramul va semăna foarte mult cu PornHub. Deja PornHub este alimentant preponderent de amatori. Mai vorbim peste zece ani.

Pînă una alta, hai să vorbim un pic despre filmul lui Radu Jude, un film care, printre alte merite, îl are și pe acela că se ridică la înălțimea numelui. Și primul lucru care șochează la filmul acesta este titlul. Vulgar, jovial, ațîțător, indecent și în general probabil cel mai original și îndrăzneț titlu din cinematografia românească, titlul te agață și face vizionarea filmului aproape obligatorie. Și partea bună este că filmul livrează tot ce promite titlul și mult mai mult decît atît. În primul rînd, filmul contine scene explicite. De fapt filmul se deschide cu o scenă cum nu s-a mai văzut în cinematografia românească și nici în cele mai multe cinematografii din lume. De fapt, în afară de Lars von Trier și de Gaspar Noel nu mai știu mulți regizori care să integreze scene atît de hardcore într-un film care nu e porno. Sigur, asta îi va face pe unii să arunce din start filmul la gunoi. Și sigur, nu e nimeni obligat să vadă așa ceva. Totuși, trebuie pus punctul pe i și spus că pentru un film care se cheamă Babardeală cu bucluc sau porno balamuc și care își propune să trateze problema unei lumi din ce în ce mai îmbibată de pornografie, ca un burete aruncat în apă, prezența scenelor hardcore nu era opțională, era o necesitate absolută.

Nu sînt critic de film, dar după laica mea părere filmul lui Jude este foarte bun. Atît din punct de vedere al formei, cît și al conținutului. De fapt tocmai armonia dintre formă și conținut este cea care îl face bun. Printre alte lucruri pe care le face foarte bine, filmul ne arată și cît de rasișiti sîntem. Dacă ai un prieten sau prietenă de etnie romă și te duci să vezi filmul acesta cu el sau ea, dacă ai măcar un pic de sensibilitate te vei trezi din cînd în cînd rugîndu-te să te înghită pămîntul. Aceasta părînd, cel puțin pe moment, cea mai eficientă metodă de a scăpa de rușine, de rușinea de a face parte dintr-o cultură mult mai îmbibată de rasism decît de pornografie. Buretele ăsta a fost aruncat în apele murdare ale rasismului hăt de mult…

Și acum o critică. Filmul are, din nou după laica mea părere, un singur punct slab, și anume scena din partea a treia în care profesoara porno este pusă la zid de părinți și colegi, mai precis momentul în care cineva propune ca vizionarea publică a filmului porno în care Emilia este protagonistă. Scena este fără îndoială una dintre cele mai puternice din film, dar în același timp este și călcîiul lui Ahile al acestei întreprinderi cinematografice.

Iată de ce. Un film porno nu are, propriu-zis, conținut. Din punct de vedere narativ, este pur și simplu vid. Rama unui tablou are mai multă valoare pentru imaginea pe care o încadrează decît povestea într-un film porno, pentru că aceasta cel puțin… încadrează, delimitează fizic, în fine, face ceva, pe cînd într-un film porno povestea nici măcar decor nu este. Conținutul unui film porno este carnea, spasmele acesteia, iar spasmele cărnii pot fi doar consumate, nu vizionate, pentru că nu există niciun fel de sens care să rezulte din imaginile succesive ale cărnii în multiplele ei înfățișări și contorsionări. Fiecare imagine aduce doar mai multă carne și niciun pic de plus de sens. Acesta este motivul pentru care printr-un film porno poți să sari de la min 1 la minutul 13 fără a pierde ceva. Minutul 13 poate fi consumat foarte bine și fără minutul 1. De fapt, filmul poate începe direct cu minutul 13 fără ca ceva esențial să se schimbe în natura acestuia. Pe cînd, la un film adevărat, adică acela al cărui conținut este poveste, minutul 13 nu are niciun sens fără minutul 1 și fără toate minutele de la 1 la 13, și te poți apropia de minutul 13 doar trecînd prin fiecare minut de la 1 la 13. Și acesta este, evident, motivul, pentru care scena în care mulțimea însetată de sînge și sex vizionează în public filmul porno, de la cap la coadă, cu pretextul că această vizionare i-ar edifica cu privire la vinovăția sau nevinovăția Emiliei, este punctul slab în economia altfel solidă a filmului. Sigur că pofta de sînge și sex pot fi înțelese foarte bine, dar necesitatea unei vizionări integrale legitimată de o nevoie oficială de a înțelege ce s-a întîmplat, nu. De unde rezultă că scena respectivă nu este verosimilă în niciun univers posibil. Dar asta nu înseamnă că Ahile era mai puțin Ahile doar pentru că avea un călcîi vulnerabil.