Iadul e mereu la doi pași, gata să își deschidă gura larg și să te înghită, dacă nu ești atent. În relația cu ceilalți, în relația cu tine însuți, iadul, adică ceea ce vrea să ne distrugă, e mereu o posibilitate. Astăzi, iadul are gura larg deschisă în Ucraina, pe care vrea să o înghită. Simțim și noi vîltoarea fierbinte a acestui iad, pentru că e aproape de noi. Pentru prima dată în istoria noastră personală, simțim apropierea războiului. Și ne înfiorăm cînd auzim fîlfîitul aripilor acestui dragon. Simțim că lumea se dă peste cap, că nimic nu mai e la fel, că trăim vremuri ieșite din comun.

Dar nimic nu e mai greșit decît asta. Doar pentru că acum simțim pe propria noastră piele fierbințeala iadului, nu înseamnă că războiul e ceva ieșit din comun. Din contră, e foarte, foarte comun. Dar războiul din Siria era prea departe ca să ne atingă. La fel și cele neîntrerupte din Africa, din Orientul Mijlociu și...