Cînd mi-a murit mușcata preferată (și singura) am pus ghiveciul cu planta moartă pe balcon, care e mic și deshis și la etajul opt. Într-o zi, după ce lipisesem de acasă cam o săptămînă, am descoperit că aveam musafiri: un porumbel găsise ghiveciul de pe balconul meu un loc tocmai bun pentru un cuib și acum stătea acolo, clocind și privind anxios în jur. Cînd am deschis prima dată ușa balconului, s-a speriat și fugit, lăsînd cele două ouă goale singure și vulnerabile. A dat cîteva ture în jurul blocului, apoi a aterizat undeva aproape, pe un pervaz, observîndu-mă atent. Atentă, pentru că era o porumbiță cu pene cărămizii și albe la vîrfuri. Mă simțeam de-a dreptul onorat că alesese tocmai balconul meu pentru a duce mai departe miracolul vieții și aș fi vrut să îi transmit cumva că puii ei sînt în siguranță pe balconul meu, că n-o să le fac niciun rău, din contră, aș vrea să le fac viața cît mai ușoară, măcar așa s�...