Întotdeauna am avut senzația că scrisul pe blog e o formă de distracție de la altfel de scris, unul mai serios, pe care îl visam, dar din motive pe care nu le știu nici eu prea bine, nu-l făceam. În ultima jumătate de an am scris serios, în sfîrșit. Nu știu cît de bine, asta e altceva, dar serios, da, adică așa cum ar trebui să scrie un scriitor: zilnic. E vorba de un roman pe care sper să-l termin în următoarele luni. Un roman despre care în niciun caz nu se poate spune că vine prea devreme, dar nici prea tîrziu. Poate vine chiar la momentul potrivit. Lucrînd intens la el, nu mai simt acel puseu de energie care mă făcea să scriu din cînd în cînd pe blog, și spoer că voi, puținii mei cititori, nu m-ați uitat chiar de tot.

Recent am avut o discuție cu Vlad Borla, un podcaster în devenire, despre relația noastră cu transcendentul, pe care vă invit s-o urmăriți, pînă una, alta, dacă doriți.