Cînd am auzit prima dată de Jordan Peterson, de fapt, cînd am început să îl cunosc mai bine, am fost atît de impresionat încît i-am acordat destul de repede tot felul de titluri superlative, dintre care cel mai exagerat a fost, de departe, cel de profet. Mi se părea că e un fel de Isaia sau Ilie sau Ieremia, un vizionar curajos dispus să spună adevăruri dureroase unei lumi rătăcite prin tot felul de deșerturi.

Cu timpul, însă, Jordan Peterson m-a dezamăgit. M-a dezamăgit serios și nu doar o dată, astfel încît ajunsesem, nu demult, să nu mai vreau să aud de el. Nu vreau să spun în ce fel de m-a dezamăgit, pentru că asta ar însemna să spun și în cîte feluri Jordan Peterson m-a inspirat și m-a umplut de uimire, și asta ar însemna să scriu mult mai mult decît mi-am propus să scriu acum.Cînd am auzit că vine la Sala Palatului, primul gînd a fost, nu vreau să dau bani să-l văd pe omul ăsta. Am făcut deja destule pentru ...