Sfârşitul lunii februarie m-a găsit pe drum spre Olanda, trecând prin Koln unde m-a aşteptat preţ de vreo 130 de ani (ca să nu îi mai punem la socoteală şi pe cei 632 de ani în care a fost construită) Kölner Dom - Catedrala orasului cu iz de "Cologne".

Kolner Dom

Ajuns în Olanda, am vizitat Castelul Duivenvoorde (atât cât s-a putut vizita în această lună) din Voorschoten,

Kasteel Duivenvoord

după care am mers în Rijnsburg la una dintre faimoasele licitaţii olandeze de flori din cadrul Flora Holland unde mai fusesem deja de câteva ori, cap de destinaţie şi motiv principal al acestei hoinăreli.

Brokeraj flori

Începutul lunii martie mi-a rezervat o întâlnire cu Praga mater urbium, Oraşul de aur, o boemă capitală a cristalurilor de Boemia, cu sfinţii de pe Karlovy Most, cu ceasul astronomic, cu Râul Vltava, Muzeul Kafka şi bineînţeles Budvar şi Pilsner,

Astronomic vs. efemer

am făcut cunoştinţă cu Thomaskirche a lui Johann Sebastian Bach şi cu Felix Mendelssohn (monumentul) în Leipzig,

Thomaskirche

apoi în Kinderdijk am avut ocazia să fiu bătut de vânt într-o zonă agricolă aflată sub nivelul mării, acelaşi vânt care din 1500 pune în mişcare cele 19 mori de vânt ce gestionează apa necesară şi ne-necesară agriculturii, sit intrat în Patrimoniul UNESCO,

Haar molen

lăsând la urma turei să descopăr în 's-Hertogenbosch - istorie, artă şi cultură în mijlocul apelor.

Tot această lună este responsabilă de o schimbare de direcţie spre sud, la vecinii noştri bulgari, prilejuită de o onomastică multiplă (trei la număr), care în loc de "hai să te cinstesc" a devenit "hai să ne plimbăm" (în loc de... nu este tocmai ad literam, pentru că m-am întâlnit şi cu nişte Kamenitsa pe acolo garnisită cu ceva meniuri bulgăreşti), cu o hoinăreală de două zile suprapusă peste un sfârşit de săptămână, motiv pentru care în tranzit, ne-a făcut cu ochiul Pleven (Plevna,) oraş cu o puternică semnificaţie pentru România în legătură cu războiul ruso-turc de la 1877-1878, evocat de Panorama Plevna prin diaporamele circulare din interiorul colosului din beton cu rol de mausoleu şi muzeu.

Панорама “Плевенска епопея”

Fosta capitală a Daciei Mediteraneene, pe care împăratul Constantin a numit-o "Roma mea", Serdica romană adică Sofia de azi, ne-a desfătat (cum o mai făcuse şi altădată) cu ce are ea mai bun, motiv pentru care i-am dedicat un timp destul de substanţial, despre a cărui petrecere, numai de bine într-un post ulterior.

Monumentul Sfintei Înţelepciuni (o Sofie de 24 de m din bronz ce i-a luat locul lui Lenin după 40 de ani)

Tot pentru viitor voi lăsa şi sfârşitul călătoriei via două situri intrate în patrimoniul UNESCO: Biserica Boiana şi

Mănăstirea Rila.

Pentru că luna lui mărţişor nu se terminase şi pentru că aveam pe lista de aşteptare începută de foarte mic, de la clasele primare de istorie, de când am învăţat de izbânda lui Traian asupra Daciei, pentru care la interval de patru ani acesta a ridicat un monument triumfal pe teritoriul acestei Dacii, am zis că e timpul după atâţia zeci de ani să vedem dacă proful de istorie de atunci ne minţea au ba. Aşa că într-o zi (de duminică), după ce am fost la un târg de turism ca pretext pentru a putea vizita Casa Poporului din Bucureşti, pe care nu o mai văzusem din anii imediat după revoluţie şi care mi s-a părut că arată într-un mod jalnic, am purces cu un mic ocol prin Comana unde aveam să simţim istoria acumulată în ctitoria lui Vlad Ţepeş

Mănăstirea Comana

după care am peregrinat prin Parcul naţional cu acelaşi nume pe cărări puţin umblate şi destul de greu accesibile, şi ne-am îndreptat spre cel mai din amonte loc românesc aflat pe dreapta Dunării, bineînţeles după ce am trecut cu bacul spre Ostrov. Am lăsat Cetatea Durostorum (Silistra) pe altă dată considerând că aceasta cere alocarea unui timp special, am trecut pe lângă Cetatea bizantină Păcuiul lui Soare (tot pentru altă dată, poate odată cu Durostorum), apoi Mănăstirea Dervent a cărei prezentare virtuală descoperită ulterior vizitei este una care îi face cinste şi pe care o puteţi vedea aici,
am lăsat tot pentru aceeaşi dată viitoare şi Mănăstirea Sf. Apostol Andrei şi am ajuns la Adamclisi, unde ne-am plimbat pe aleile Cetăţii Tropeum Traiani

şi am admirat Monumentul Triumfal construit după planurile lui Apolodor din Damasc

moment în care s-a încheiat ziua, tura şi călătoriile sub semnul lui mărţişor, cu concluzia că proful de istorie chiar nu miţea.
Pentru că tocmai mă acomodasem cu Dobrogea şi pentru că tocmai experimentasem ce însemnă onomastică "plimbată" în loc de una "cu cinsteală" şi pentru că onomastica îmi aparţinea, luna aprilie a debutat cu o hoinăreală-maraton pe la Peştera şi Mănăstirea Ioan Casian, Cheile Dobrogei, Histria, Argamum şi Enisala, prezentată deja în trei expuneri: 1, 2 şi 3.

Băi romane la Histria - îmbrăcat

În alt sfârşit de săptămână al aceleiaşi luni, am zis că ar fi cazul să mai gustăm dintr-o şopska (un fel de salată bulgărească) şi să vedem dom'le ce e cu capitala asta a celui de-al doilea Regat al Bulgariei care pe la 1885 zice-se că era nu doar un important centru politic şi comercial, ci şi un concurent al Romei şi al Constantinopolelui (Stambulul otoman). Drept pentru care am plecat spre sudul Dunării trecând prin Biala,

Un român la capul podului

apoi pe la Nikopolis ad Istrum oraş fondat tot de Traian în cinstea victoriei asupra Daciei, din care nu a mai rămas mare lucru graţie hoardelor hunului Atilla,

Nikopolis ad Istrum (pe străzile oraşului)

am făcut un mic ocol printr-un superb sătuc ce merită o atenţie deosebită,

Arbanasi

şi am ajuns la Veliko Târnovo, căruia ne-am dedicat tot restul timpului rămas.

Veliko Târnovo şi Râul Yantra văzute de sus din cetatea Asaneştilor

La întoarcere, am oprit şi pe la o mănăstire cocoţată pe o stâncă, Mănăstirea Preobrajenie,
mănăstire care este responsabilă cu ulterioarele documentări vis-a-vis de edificii în inima muntelui, motivul următoarei ieşiri pe acest teritoriu.
Aşadar, următoarea lună, mai, ieşire unde altundeva decât tot Bulgaria, adică Basarabovo, Ivanovo, Cherven, Peştera Orlova, despre care deja am povestit: la plimbare prin parcul Rusensli Lom.

Împrejurimile Cherven-ului

Dezmorţirea şi încălzirea naturii ne-a provocat la o dezmorţire şi o tură de încălzire "de poftă" la munte, pe şapte scări - de jos în sus.

Spre Şapte scări pe Valea Şipotei

În luna iunie m-am întâlnit cu rhododendronii din Ciucaş, moment în care am aflat de ce i se spune masivului ăluia Muntele Roşu, despre care am "aberat" puţin pe aici: Ciucaş - un Munte "Roşu" cu o Vale a Berii.

Iulie avea să fie luna cu nişte realizări personale (nu materiale) aşteptate de ceva vreme, motiv pentru care am sărbătorit - cum altfel? - decât cu o plimbare, dar nu una oarecare ci una cu "ţel înalt": Acoperisul Romaniei - Moldoveanu 2544 m.

High life

Fierbinţeala lui august a fost "stinsă" de un weekend la malul mării (cu cortul) ceea ce nu ne-a împiedicat să "mişunăm" un pic prin Constanţa (cu impresii mai târziu),

Wake-up

iar la întoarcere ne-am prăjit printre pietrele încinse ale ruinelor a ceea ce a fost cetatea romană de pe linia de apărare a Dunării, Capidava.

Păzind Dunărea la meandru

Luna septembrie a vrut să ne arate ce e cu Shumen ăsta pe care îl programasem în drum spre o destinaţie a unui concediu care nu a mai avut loc, motiv pentru care am zis că dacă tot nu e concediu, măcar ....

Fortăreaţa

În drum spre Shumen, am oprit şi prin Razgrad, despre care probabil ştiţi de aici: Abritus, fortăreţa romană din Moesia Inferior - Razgrad, Bulgaria.

Curte interioară

În luna octombrie am reuşit să mai tai ceva din lista mea, şi anume Ansamblul Muzeal Goleşti, către care am văzut de nenumărate ori indicatorul pe lângă care am trecut zicând că "pe altădată", un "must see" după părerea mea, motiv pentru care îi voi rezerva un post separat,

Conacul Goleşti şi curtea interioară văzute din Foişorul lui Tudor Vladimirescu

şi am trecut dincolo de Piteşti pentru a mai diminua din listă altă "ne-încă-văzută", Mănăstirea Cotmeana, care de asemenea merită o postare.

Luna noiembrie a fost mai "de voie", reuşind totuşi să vizităm Palatul Cantacuzino, o adevărată operă de artă pe lângă care am trecut de nenumărate ori şi în ignoranţa mea l-am trecut cu vederea, în curtea căruia se află şi Muzeul Naţional George Enescu,

Palatul Cantacuzino

Muzeul Ţăranului Român, a cărui clădire a mai avut plăcerea să mă invite înăuntru dar avea cu totul şi cu totul altă abordare şi alte exponate, pe vremea "cealaltă", însă eram prea mic să îmi mai amintesc mare lucru

Muzeul Ţăranului Român

şi am revăzut Palatul Mogoşoaia care intotdeauna îmi oferă plăcere şi relaxare prin parcurile dimprejuru-i.