am obosit să dau vina pe viaţă pentru toate eşecurile
dar nici nu găsesc firul care să mă scoată la lumină
departe de toate frustările şi nemulţumirile
iar viaţa cred că s-a plictisit de mine
şi şi-a luat lumea în cap
spaimele, asemeni balaurilor
oricâte capete aş tăia scot mereu altele şi altele
zilele asediate pe perioadă nedeterminată
se predau asediatorilor imaginari
şi-şi aşteaptă osânda
poate că moartea, ultima anemonă într-o mare poluată
se va strânge, ascunzându-mă de mine însumi
