bat vânturile covoarele vremiise-aud niște pac-uri vibrândîn fereastrăce-ai, ureche? o-ntreb,ești zăludă, ești proastă?tu nu vezi că nu se vede nimic`n-afară de balcoanele plictisiteîn care herghelii de lumină-și izbescgalopurile dând din copite?!

bine că taci! – acum când mi-a venit mie cheful de vorbă..– se-aud ghioceii cum cresc topindîn jurul lor zăpada vinovatăoarecum din pricina aceasta deîncălzirea globală –

în pânza nevăzută a ferestrei se prind tot felul de muște sonore:mai mici, mai bondărești sau mai ascuțiteprecum niște țipete..s-o fi gătat ora de joacăși-și bat vânturile pruncii carenu vor să-mpartă-ntre eia