bat vânturile covoarele vremii
se-aud niște pac-uri vibrând
în fereastră
ce-ai, ureche? o-ntreb,
ești zăludă, ești proastă?
tu nu vezi că nu se vede nimic
`n-afară de balcoanele plictisite
în care herghelii de lumină-și izbesc
galopurile
dând din copite?!

bine că taci! – acum când mi-a
venit mie cheful de vorbă..
– se-aud ghioceii cum cresc topind
în jurul lor zăpada vinovată
oarecum din pricina aceasta de
încălzirea globală –

în pânza nevăzută a ferestrei
se prind tot felul de muște sonore:
mai mici,
mai bondărești sau mai ascuțite
precum niște țipete..
s-o fi gătat ora de joacă
și-și bat vânturile pruncii care
nu vor să-mpartă-ntre ei
aerul proaspăt
al vremii

Din categoria:scrieri fugare