când sufletul îți fumează o țigară.
Asist la fiecare mână aruncată la întâmplare
în gol, desenezi buze.
Apa înoată în mine valul
doar pentru că ți-e sete, draga mea.
El ți-a făcut plăcere din mărgele mici de lut,
le-a ars la lampă și-au murit ca moliile.
Cică fericire!
Doar plăcere. Ca un phoenix mereu bătrân.
Sunt aici acum. Lângă zâmbetul tău,
între poate și poți.
Tac. Taci.
Doar scrisori părăsite de dragoste
ne râd de sus cu poftă.
Am ajuns și
degetele mele îți fumează riduri,
așa cum am promis.
(Andreei)
