Ai plecat cu dezlegarea blestemelor, dar ai uitat paharul.Îți sorb vinul rămas și prin rotocoale de fum îți scriu numele cu roșu. Am văzut cum fumul înghite vinul și cum huma spoiește vinaAtunci când îmi întorc spatele doar o secundă.Sub genunchi sângele îmi curge șiroaie, Am căzut cu mâinile împreunate pe cioburi de roșu.Am crezut că dacă-L voi ruga să mă dezlege, te-ai întoarce și ai umple paharul.Mi-ai umplut sufletul, în schimb. Cu furie într-un vid.Mă arde gândul.Mă doare fumul ce se scurge pe sub ușă, afară.Mă ustură vântul care-ți usucă rănile atât de repede.M-a orbit furia și-am răsturnat paharul gol...Suerte!