Îngerii s-au înecat de poftă cu râuri de ceară. Priveau pic cu pic din mare, iar în capăt, un bec pâlpâind a jale, le lumina ochiul grăbit s-adoarmă încet și simplu.
Aripi tăcute se plimbau în calendar înapoi... înainte... înapoi... înainte de apoi și rămâneau doar un ceas să vadă cucul ce-a cântat cândva în colivie. Cucul își doarme visul.
"3 păcate: două crime și un copil."
L-au lăsat să tacă. Fără fluier, fără coapse, urlă-n gând cuvinte pline:
"Picură cu stropi, picură pe brațe, picură în gânduri cu miros de gheață".
L-au uitat de atunci tăcând și tace.