Îngerii s-au înecat de poftă cu râuri de ceară. Priveau pic cu pic din mare, iar în capăt, un bec pâlpâind a jale, le lumina ochiul grăbit s-adoarmă încet și simplu. Aripi tăcute se plimbau în calendar înapoi... înainte... înapoi... înainte de apoi și rămâneau doar un ceas să vadă cucul ce-a cântat cândva în colivie. Cucul își doarme visul."3 păcate: două crime și un copil."L-au lăsat să tacă. Fără fluier, fără coapse, urlă-n gând cuvinte pline:"Picură cu stropi, picură pe brațe, picură în gânduri cu miros de gheață".L-au uitat de atunci tăcând și tace.