Cafea la infinit

Am visat că trebuia să rămâi.Toată viaţa.Că-mi jucai cu degetele tango în părşi fierbeai cu noaptea cafea la ibric.Dimineţile fugeai şi-mi lăsai soarele,între deschis şi gol,să-mi încălzească sfârşituri de vise.Zâmbeai frumos când mă trezeai târziu.Eu mă alintam şi-ţi ceream să mă mai laşi o viaţă.În bucătărie plutea mirosul de ţigară neaerisită.Am lăsat cafeaua să expire, dar o voi trezi cu gheață.