BHAKTI SUTRELE lui NARADA – traducere proprie a textului din limba engleza (Carte pe Amazon) – tradus din sanscrita de SWAMI PRABHAVANANDA (scurta biografie mai la finalul textului)
În acest scurt text devotional, autorul Narada explică cum calea devotamentului este cea mai ușoară cale de a ajunge la Dumnezeu, pentru că este o cale a iubirii. Narada explică în continuare ce este iubirea și cum ne conduce la Dumnezeu.
***
1. Prin urmare, vom preda Bhakti sau religia iubirii Divine.
2. Bhakti este iubirea intensă pentru Dumnezeu.
3. În natura sa intrinsecă, această iubire Divină este însuși extazul nemuririi .
4. Prin atingerea Ei, omul devine perfect, nemuritor și perfect mulțumit pentru totdeauna.
5. Atingând Aceasta, omul nu-și mai dorește nimic altceva; nu mai jelește, este eliberat de ură sau gelozie; Nu-și mai găsește plăcerea în deșertăciunile vieții; își pierde orice dorință de câștig personal.
6. La început devotul poate deveni copleșit de fericire. Apoi, realizând Aceasta, devine inert și tăcut și se delectează în Atman.
7. Bhakti nu poate fi folosită pentru a îndeplini nicio dorință, ea însuși fiind controlul tuturor dorințelor.
8. Renunțarea înseamnă consacrarea tuturor activităților, atât laice cât și sacre, lui Dumnezeu.
9. Renunțarea unui Bhakta înseamnă că întregul său suflet se îndreaptă către Dumnezeu și el respinge orice se opune dragostei pentru Dumnezeu.
10. Devoțiunea cu întreg sufletul înseamnă a renunța la orice alt refugiu și a te refugia în Dumnezeu.
11. A respinge orice se opune dragostei pentru Dumnezeu înseamnă realizarea unor activități laice și sacre care sunt favorabile devotamentului față de Dumnezeu.
12. Scripturile trebuie urmate atâta timp cât viața spirituală a unui om nu este ferm stabilită în Dumnezeu.
13. În caz contrar există riscul de a (de)cădea.
14. Obiceiurile și practicile sociale trebuie urmate numai până când iubirea pentru Dumnezeu devine intensă; dar nu trebuie renunțat la acțiuni precum a mânca, a bea, etc., necesare pentru menținerea trupului.
15. Caracteristicile dragostei divine au fost descrise în mod diferit de înțelepți din cauza diferenței între punctele lor de vedere.
16. Vyasa, fiul lui Parasara, definește bhakti ca devotament pentru acte de cult și altele asemenea.
17. Înțeleptul Gorga definește bhakti ca devotament față de auzirea și lauda numelui lui Dumnezeu.
18. Înțeleptul Shandilya definește bhakti ca fiind evitarea tuturor gândurilor care distrag atenția și a-și găsi încântarea numai în Atman.
19. Narada indică următoarele ca semne ale bhakti: Când toate gândurile, toate cuvintele și toate faptele sunt consacrate Domnului și când cea mai mică uitare a lui Dumnezeu face ca omul să se simtă deplorabil atunci iubirea a început.
20. Există exemple de astfel de expresii perfecte ale iubirii.
21. După cum au avut gopi-urile din Braja.
22. Deși îl venerau pe Krishna ca iubit al lor, gopi-urile nu au uitat niciodată natura lui Divină.
23. Dacă nu ar avut cunoașterea (faptului) că Krishna este Dumnezeu, atunci dragostea lor ar fi fost similară cu pasiunea unei amante pentru amantul ei.
24. În pofte există doar dorința pentru propria plăcere; fericirea proprie nu constă în a-și face iubitul fericit.
25. Bhakti este mai puternică decât karma, mai înaltă decât jnana, mai înălțătoare decât yoga (raja-yoga).
26. Căci bhakti este sfârșitul și scopul final al vieții spirituale. Toate celelalte căi duc omul la realizarea ei.
27. Bhakti este cea mai înaltă și pentru că lui Dumnezeu îi displace egoismul și iubește smerenia.
28. Unii sunt de părere că cunoașterea este mijlocul de a atinge bhakti.
29. Alții sunt de părere că cunoașterea și devotamentul sunt interdependente.
30. Narada spune că realizarea spirituală este propriul ei fruct.
31 și 32. Un om nu poate face plăcere unui rege doar știind de el (de existența lui) și văzându-i palatul și niciun om nu își poate satisface foamea doar prin simpla cunoaștere și prin vederea mâncării; în mod similar, omul nu poate fi satisfăcut de cunoașterea sau percepția lui Dumnezeu până când iubirea apare.
33. Prin urmare, cei care doresc să transceandă toate limitările și legăturile (nașterii, morții, renașterii, tuturor perechilor de opuse din această lume relativă) trebuie să accepte iubirea supremă ca fiind scopul cel mai înalt.
34. Marii profesori descriu în imnuri și cântece următoarele drept mijloace de a atinge iubirea supremă.
35. Pentru a atinge iubirea supremă, omul trebuie să renunțe la obiectele plăcerii simțurilor, precum și la atașamentul față de acestea.
36. (Iubirea supremă este atinsă) prin închinarea neîntreruptă și constantă în fața lui Dumnezeu.
37. Auzind și cântând slava lui Dumnezeu, chiar în timp ce se angajează în activitățile obișnuite ale vieții.
38. Principalul mijloc de a atinge bhakti este grația unui mare suflet.
39. Este greu să obții grația unui mare suflet, pentru că este greu să recunoști un astfel de om; dar dacă un om primește harul său, efectul este infailibil.
40. Numai prin harul lui Dumnezeu, un aspirant obține grația unui mare suflet.
41. Nu există nicio diferență între Dumnezeu și devoții săi.
42. Caută deci mila unui mare suflet.
43. Evită compania malefică, prin toate mijloacele.
44. Compania malefică ar trebui evitată, pentru că duce la poftă, furie, amăgire, uitarea scopului și ruinarea finală.
45. Aceste pasiuni pot fi la început ca niște vălurele, dar compania malefică le face să se transforme în valuri oceanice uriașe.
46. Cine învinge maya cu adevărat? Cel care renunță la orice atașament, care îi slujește pe Cei Mari și care este eliberat de simțul lui „Eu și al meu”.
47. (Cine trece cu adevărat dincolo de maya?) Cel care trăiește în solitudine, taie legăturile acestei lumi, trece dincolo de cele trei guna-uri și depinde de Domnul chiar și pentru traiul său.
48. (Cine traversează cu adevărat această maya?) Cel care renunță la roadele acțiunilor sale, renunță la toate activitățile egoiste și trece dincolo de perechile de contrarii.
49. (Cine străbate cu adevărat această maya?) Cel care renunță chiar la riturile și ceremoniile prescrise de scripturi și obține dragostea nealterată pentru Dumnezeu. (Cf. aforisme 12, 13, 14.)
50. Un astfel de om, într-adevăr, traversează această maya și îi ajută pe alții să o străbată.
51. Natura reală a acestei iubiri supreme este inexprimabilă.
52. Este ca un om mut care încearcă să exprime experiența unui gust încântător.
53. (Deși este inexprimabilă), totuși, aceasta se manifestă în marile suflete care au atins-o.
54. Această iubire supremă este lipsită de atribute; este liberă de toate dorințele egoiste; crește în intensitate în fiecare moment; este o experiență interioară neîntreruptă, mai subtilă decât orice este subtil.
55. Când un om atinge această iubire supremă, îl vede pe Cel Iubit pretutindeni, aude de El pretutindeni, vorbește numai despre el și se gândește numai la el.
56. Devoțiunea preliminară este de trei feluri, în funcție de predominanța din mintea aspiranților a unuia sau a altuia dintre cele trei guna-uri – sattva, rajas,
și tamas; de asemenea, în funcție de motivele pentru care se dedică lui Dumnezeu – fie pentru că sunt obosiți de lume, fie căutând cunoaștere, sau din dorința de a-și împlini anumite dorințe materiale.
57. Dintre aceste clase de devotați, prima este considerată cea mai înaltă, după aceasta vine cea mai puțin înaltă, cea de mijloc și cea mai de jos.
58. Calea devoțiunii este cea mai ușoară cale de a-L atinge pe Dumnezeu.
59. Dragostea este propria sa dovadă și nu necesită nimic altceva.
60. Natura sa este pace și binecuvântare supremă.
61. Devotul nu se întristează în fața niciunei pierderi personale, căci s-a predat pe sine însuși, tot ceea ce are și chiar riturile și ceremoniile care sunt legate de scripturi.
62. Chiar dacă devotul s-a predat cu totul lui Dumnezeu, nu trebuie să renunțe la acțiunea în lume, ci să continue să o îndeplinească, renunțând la roadele acțiunii (și dăruindu-le) lui Dumnezeu.
63. Conversațiile despre pofte, lăcomie și ateism nu ar trebui ascultate.
64. Mândria, deșertăciunea și alte astfel de vicii trebuie alungate.
65. Dedicați toate acțiunile voastre Lui Dumnezeu și îndreptați toate patimile, cum ar fi pofta, mânia, mândria și așa mai departe, către Dumnezeu.
66. Transcenzând cele trei forme de iubire, iubiți-L pe Domnul și iubiți-L ca al Său slujitor etern, ca mireasa Lui eternă.
67. Cea mai înaltă clasă de devotați sunt cei care au dragoste îndreptată numai spre Dumnezeu și doar de dragul iubirii.
68. Când cei devotați vorbesc despre Dumnezeu, vocile lor se sufocă, lacrimile le curg din ochi, părul lor se ridică în extaz. Oameni precum aceștia își purifică nu numai familiile, ci și tot acest pământ pe care se nasc.
69. Aceste mari suflete luminate, iubitorii de Dumnezeu, sfințesc locurile de pelerinaj. Faptele pe care le îndeplinesc devin exemple de acțiune corectă. Ele conferă autoritate spirituală scripturilor.
70. Fiecare dintre acei devotați a devenit plin de duhul lui Dumnezeu.
71. Când astfel de iubitori ai lui Dumnezeu locuiesc pe pământ, strămoșii lor se bucură, zeii dansează de bucurie, acest pământ devine sfințit.
72. Printre ei nu există distincții bazate pe castă, învățătură/ educație, frumusețe a formei, naștere într-o familie aleasă sau joasă, bogăție, bunuri și altele asemenea.
73. Pentru că sunt ai Săi. (n.t ai lui Dumnezeu)
74. Trebuie evitate argumentele.
75. Deoarece acestea nu au niciun sfârșit și nu duc la niciun rezultat satisfăcător.
76. În timp ce studiați scripturile devoționale, meditați la învățăturile lor și urmați-le astfel încât devotamentul față de Dumnezeu să se intensifice în inima voastră.
77. Este datoria unui bhakta să nu piardă o singură clipă și nici să nu întârzie închinarea (înaintea) lui Dumnezeu până când nu va fi eliberat de plăcere și durere, de pofte și lăcomie.
78. Un Bhakta ar trebui să cultive lipsa formei, adevărul, puritatea, compasiunea, credința și alte astfel de virtuți.
79. Doar Dumnezeu cel binecuvântatul trebuie venerat zi și noapte în și prin toate aspectele vieții, fără gânduri care distrag.
80. Acolo unde Domnul este venerat astfel, el se descoperă curând viziunii interioare a devoților săi.
81. A iubi Adevărul etern – aceasta este într-adevăr cea mai mare iubire.
82. Această iubire Divină se manifestă în unsprezece forme diferite:
(1) Un devotat iubește să cânte lauda și gloria Domnului binecuvântat.
(2) El iubește frumusețea Sa fermecătoare.
(3) Îi place să-i ofere închinarea inimii sale.
(4) Îi place să mediteze la prezența Lui în mod constant.
(5) Îi place să se gândească la sine ca fiind slujitorul Său.
(6) Îl iubește ca pe prieten.
(7) Îl iubește ca pe copilul său.
(8) Îl iubește ca pe multiubitul său.
(9) Îi place să se predea complet Lui.
(10) Îi place să fie complet absorbit în El.
(11) Îi place să simtă chinul despărțirii de El.
83. Aceste adevăruri le declară în unanimitate profesorii bhakti, fără a se teme câtuși de puțin de criticile publice. Următorii sunt cunoscuți ca mari profesori ai bhakti: Kumara,Vyasa, Suka, Shandilya, Gorga, Vishnu, Kaundinya, Sesha, Uddhava, Aruni, Bali, Hanuman, Bibhisana și mulți alții.
84. Oricine crede în această descriere de bun augur a dragostei divine (scrisă) de Narada și are credință în aceste învățături, devine un iubitor al lui Dumnezeu, atinge cea mai înaltă beatitudine și atinge țelul suprem al vieții.
| NARADA BHAKTI SUTRAS – SWAMI PRABHAVANANDA, EN |
| 1. Now, therefore, we shall teach bhakti, or the religion of divine love. 2. Bhakti is intense love for God. 3. In its intrinsic nature this divine love is immortal bliss. 4. By attaining It, a man becomes perfect, immortal, and satisfied forever. 5. On attaining That a man does not desire anything else; he grieves no more, is free from hatred or jealousy; he does not take pleasure in the vanities of life; and he loses all eagerness to gain anything for himself. 6. The devotee may first become intoxicated with bliss. Then, having realized That, he becomes inert and silent and takes his delight in the Atman. 7. Bhakti cannot be used to fulfill any desire, being itself the check to all desire. 8. Renunciation means dedication of all activities, secular as well as sacred, to God. 9. A bhakta’s renunciation means that his whole soul goes toward God, and whatever militates against love for God he rejects. 10. Whole-souled devotion means giving up every other refuge and taking refuge in God. 11. To reject whatever militates against love for God means performance of such secular and sacred activities as are favorable to devotion to God. 12. Scriptures are to be followed as long as one’s spiritual life is not firmly established in God. 13. Or else there is the risk of falling. 14. Social customs and practices need only be followed until one’s love for God grows intense; but acts such as eating, drinking, etc., which are necessary for the preservation of the body, must not be given up. 15. The characteristics of divine love have been described variously by sages because of difference in their viewpoints. 16. Vyasa, son of Parasara, defines bhakti as devotion to acts of worship and the like. 17. The sage Gorga defines bhakti as devotion to hearing and praising the name of God. 18. The sage Shandilya defines bhakti as avoiding all distracting thoughts, and taking delight only in the Atman. 19. Narada gives these as the signs of bhakti: When all thoughts, all words, and all deeds are given up to the Lord, and when the least forgetfulness of God makes one intensely miserable, then love has begun. 20. Examples exist of such perfect expressions of love. 21. As the gopis of Braja had it. 22. Although worshiping Krishna as their lover, the gopis never forgot his God-nature. 23. If they did not have that knowledge that Krishna was God, then their love would have been similar to the base passion of a mistress for her paramour. 24. In lust there is only the desire for one’s own pleasure; one’s happiness does not consist in making the beloved happy. 25. Bhakti is greater than karma, greater than jnana, greater than yoga (raja-yoga). 26. For bhakti is the ultimate end and goal of spiritual life. All other paths lead a man to its realization. 27. Bhakti is the greatest also because God dislikes egotism and loves humility. 28. Some are of the opinion that knowledge is the means to attain bhakti. 29. Others are of the opinion that knowledge and devotion are interdependent. 30. Narada says that spiritual realization is its own fruit. 31 & 32. A man cannot please a king by merely knowing about him and seeing his palace, nor can a man satisfy his hunger by the mere knowledge and sight of food; similarly a man cannot be satisfied by the knowledge or perception of God until love comes. 33. Therefore, those who desire to transcend all limitations and bondages (of birth, death, rebirth, of all the pairs of opposites in this relative world) must accept supreme love as the highest goal. 34. The great teachers describe in hymns and songs the following as the means of attaining supreme love. 35. To attain supreme love, a man must renounce the objects of sense pleasure as well as attachment to them. 36. (Supreme love is attained) by uninterrupted and constant worship of God. 37. By hearing of and singing the glory of the Lord, even while engaged in the ordinary activities of life. 38. The principal means of attaining bhakti is the grace of a great soul. 39. It is hard to obtain the grace of a great soul, because it is hard to recognize such a one; but if a man receives his grace, the effect is infallible. 40. Through the grace of God alone an aspirant obtains the grace of a great soul. 41. There is no difference between God and his devotees. 42. Seek therefore the mercy of a great soul. 43. Shun evil company, by all means. 44. Evil company should be shunned, because it leads to lust, anger, delusion, forgetfulness of the goal, and ultimate ruin. 45. These passions may at first remain like ripples, but evil company makes them rise to huge ocean waves. 46. Who indeed overcomes maya? He who gives up all attachment, who serves the great ones, and who is freed from the sense of “I and mine.” 47. (Who indeed overcomes maya?) He who lives in solitude, cuts through the bondages of this world, goes beyond the three gunas, and depends upon the Lord even for his living. 48. (Who, indeed, crosses this maya?) He who gives up the fruits of his actions, renounces all selfish activities, and passes beyond the pairs of opposites. 49. (Who, indeed, crosses this maya?) He who renounces even the rites and ceremonies prescribed by the scriptures and attains unfaltering love for God. (Cf. aphorisms 12, 13, 14.) 50. Such a man, indeed, crosses this maya, and helps others to cross it. 51. The real nature of this supreme love is inexpressible. 52. It is like a dumb man trying to express his experience of a delightful taste. 53. (Though it is inexpressible), nevertheless, it is manifest in the great souls who have attained it. 54. This supreme love is devoid of attributes; it is free from all selfish desires; it grows in intensity every moment; it is an unbroken inner experience, subtler than the subtlest. 55. When a man attains this supreme love, he sees his Beloved everywhere, he hears of him everywhere, he talks only of him, and he thinks of him only. 56. Preparatory devotion is of three kinds, according to the predominance in the minds of the aspirants of one or another of the three gunas—sattva, rajas, and tamas; also according to the reasons for which they devote themselves to God—whether because they are world-weary, or seeking for knowledge, or desirous of the fulfillment of some material desires. 57. Of these classes of devotees, the first is considered the highest, after these come the less high, the middling, and the low. 58. The path of devotion is the easiest way to attain God. 59. Love is its own proof and does not require any other. 60. Its nature is peace and supreme bliss. 61. The devotee does not grieve at any personal loss, for he has surrendered himself, everything he has, and even the rites and ceremonies which are enjoined by the scriptures. 62. Even though the devotee may have surrendered himself utterly to the Lord, he must not renounce action in the world but continue to perform it, giving up the fruits of action to the Lord. 63. Conversations about lust, greed, and atheism should not be listened to. 64. Pride, vanity, and such other vices must be cast out. 65. Dedicate all your actions to God and direct all your passions, such as lust, anger, pride, and so forth, toward God. 66. Transcending the three forms of love, love the Lord, and love him as his eternal servant, as his eternal bride. 67. The highest class of devotees are those who have one-pointed love for God, and for love’s sake only. 68. When devotees talk of God, their voices choke, tears flow from their eyes, their hair stands erect in ecstasy. Such men as these purify not only their families but this whole earth on which they are born. 69. These great illumined souls, the lovers of God, sanctify the places of pilgrimage. The deeds they perform become examples of good action. They give spiritual authority to the scriptures. 70. Every one of those devotees has become filled with the spirit of God. 71. When such lovers of God dwell on earth, their forefathers rejoice, the gods dance in joy, this earth becomes sanctified. 72. Among them there are no distinctions based on caste, learning, beauty of form, birth in a high or low family, wealth, possessions, and the like. 73. Because they are His own. 74. Arguments are to be avoided. 75. Because there is no end to them and they lead to no satisfactory result. 76. While you study the devotional scriptures, meditate upon their teachings and follow them so that devotion to God may be intensified in your heart. 77. It behooves a bhakta not to waste a single moment, nor to delay worshiping God until he becomes freed from pleasure and pain, from cravings and greed. 78. The bhakta should cultivate formlessness, truthfulness, purity, compassion, faith, and other such virtues. 79. The blessed Lord alone is to be worshiped day and night in and through every aspect of life without any distracting thought. 80. Where the Lord is worshiped thus, he soon reveals himself to the inner vision of his devotees. 81. To love the eternal Truth—this indeed is the greatest love. 82. This divine love manifests itself in eleven different forms: (1) A devotee loves to chant the praises and glories of the blessed Lord. (2) He loves His enchanting beauty. (3) He loves to offer Him the worship of his heart. (4) He loves to meditate on His presence constantly. (5) He loves to think of himself as His servant. (6) He loves Him as his friend. (7) He loves Him as his child. (8) He loves Him as his beloved. (9) He loves to surrender himself to Him completely. (10) He loves to be completely absorbed in Him. (11) He loves to feel the pangs of separation from Him. 83. These truths the teachers of bhakti unanimously declare, without being in the least afraid of public criticism. The following are known as great teachers of bhakti: Kumara, Vyasa, Suka, Shandilya, Gorga, Vishnu, Kaundinya, Sesha, Uddhava, Aruni, Bali, Hanuman, Bibhisana, and many others. 84. Whosoever believes in this auspicious description of divine love by Narada, and has faith in these teachings, becomes a lover of God, attains the highest beatitude, and reaches the supreme goal of life. |
***
| NARADA BHAKTI SUTRAS Sanscrita |
| 1. Atha tho Bakthim vyakyasyama 2. Saa tasmin Parama prema roopa 3. Amrutha swaroopa cha 4. Yallabhathva puman siddho bhavathi, amrutho bhavathi, truptho bhavathi 5. Yath prapya kinchid vanchadhi, na sochathi, na dweshati, na ramathe na uthsahi bhavathi 6. Yat gnathwa matho bhavathi, sthabhdho bhavathi, athmaramo bhavathi. 7. Saa na kamaya mana, nirodha roopathwad 8. Nirodasthu loka veda vyapara nyasa 9. Tasmin ananyatha that, virodhi shoothaaseena tha cha. 10. Anyasrayanaan tyage ananyatha. 11. Loke vedeshu thatha anukoolasaranam that, virodhi shoothassenatha. 12. Bhavathu nischaya dartyathurthvam sasthra rakshanam. 13. Anyadha padithya sankhaya 14. Lokopi thava deva kinthu bhojanani vyaparasthva sareera daranavathi 15. Tal lakshanathi vachyanthe nana madha bedanath. 16. Poojadhishwa anuraga ithi Parasara rya. 17. Kadhadhi shweethi Garga 18. Athma rathya virodhe nethi Sandilya 19. Naradasthu thadarpithagi, lacharatha that, vismarane parama vyakulathethi. 20. Asthy evam evam 21. Yada vraja gopikanam. 22. Thathrapi tha mahatmyam jnana vismruthya bhavaatha. 23. Thad viheenam Jaranam iva 24. Nasthyeva tasmin that sukha sukhi twam. 25. Saa thu karma jnana yogebhyo apyadhigathara. 26. Phala roopathwad. 27. Iswarasyapyabhi mana dweshitwath dainya priyathwacha 28. Tasya gnana meva Sadana mithyeke 29. Anyonyasryathwa mithyanye 30. Swayam phala roopathethi Brahma kumara 31. Rajagruha Bhojanaadhishu tadaiva drushtatwad 32. Naa thena Raja paridosha kshudha shanthirva 33. Tasmad saiva grahya mumukshubhi 34. Tasya sadhanani gayanthy acharya 35. Thathu Vishaya tyagath, Sanga thyagath chcha 36. Avyavruthabha janath 37. Lokebhi Bhagawath guna sravana keerthanad 38. Mukhythasthu Mahad krapayaiva Bhagawat krupa leasad Vaa 39. Mahad sangasthu durlabhe, agamyo amogascha 40. Labhyadhobhi that krupayaiva 41. Tasmim thajjane bhedha bhavath 42. Thadeva sadyatham Thadeva sadyatham 43. Dussanga sarvathaiva thyajya 44. Kama, Krodha, moha, smrithibramsa, buddhi nasa, sarva nasa karanathwaad. 45. Tharangayidha abhi me sangath samudrayanthi 46. Kastharathi kastharathi Mayam? Ya, sangam sthyajathi yo mahanubhavam sevathe, nirmalo bhavathi. 47. Yo viviktha sthanam sevathe, Yo loka bandham unmolayathi, nistraigunyo bhavathi, yoga kshemam tyajathi. 48. Ya karma phalam tyajathi, karmani sanyasyathi, thado nirdwando bhavathi. 49. Vedanabhi sannyasyathi, kevalam vichinna anuragam labhade 50. Sa tharathi, sa tharathi sa lokaam stharayathi 51. Anirvachaneeyam prema swaroopam 52. Mooka swadanavath 53. Prakasathe kwapi pathre. 54. Guna rahitham, kamanaa rahitham, prathi kshana vardhamana, avichinnam, sookshma tharam, anubhava roopam. 55. Thad prapya thadevaavalokayathi, thadeva srunothi, thadeva bhashayathi, thadeva chinthayadhi. 56. Gowni thridha guna bheda arthadhi bhedathwa. 57. Utharasmathu, utharasmath poorva, poorvaasrayeya bhavathi. 58. Anyasmath saulabhyam bhakthou 59. Pramana antharsyam apekshatwath swayam pramanathwath. 60. Santhi roopaath, paramananda roopascha 61. Lokhanau chintha na karya nivedhi, tha athma loka vedatwad. 62. Na thada siddhou, loka vivahoro heya, kinthu phala thyagas that sadanam karya meva 63. Sthreethana nasthika vairi charithram na sravaneeyam 64. Abhimana Dambadhikam tyagyam 65. Thadrpidago laachara san kala krodhabhi manadhikam tasminneva karaneeyam 66. Tri roopa bhanga poorvakam nithya dasa, nithya kanthapa janathmakam va premaiva karyam, premaiva karyam, 67. Bhaktha ekandino mukhya 68. Kantavarodha romanchasrubhi parasparam labhamana, bhavayanthi kulani prithweem. 69. Theerthi kurvanthi, theerthani sukarmi kuvanthi, karmani sachasthri kurvanthi 70. Nu apare varianta sanscrita – Traducerea este For they are filled with God. 71. Modanthe pitharo,nruthyanthi devatha sanadha cheyam bhoorbhavathi. 72. Nasthi theshu jathi vidhya roopa kula dhana kriyadhi bedha 73. Yadasthadeeya 74. Vadho naa avalambham 75. Bahulya avakasada niyathathwacha 76. Bhakthi sasthrani mananeeyani thadudbodha sukarmanyapi karaneeyani. 77. Sukha dukhe icha labhadhi tyakthe kale, pratheekshyamane kshanartham api vyardhanam na neyam. 78. Ahimsa Sathya sowcha, daya asthhikyadhi charithryani parpalaneeyani 79. Sarvada sarve bhavena nischindhidair bhagawaneva bhajaneeya 80. Sa keerthayamana seegram eva avirbhavathi anubhavayathi cha bhakthan. 81. Trisathyasya bhakthireva gareeyasi, bhakthireva gareeyasi. 82. Guna mahathmyasakthi. Roopasakthi, poojasakthi, smaranasakthi, dasyasakthi., sakhyasakthi, kanthasakthi, vatsalya sakthya athma nivedanasakthithanmayadhasakthi, paramavirahasakthi, roopa ekathabhya ekatha satha bhavathi. 83. Ithyevam vadanthi jana jalpa nirbhaya eka matha, kumara Vyasa, shukha, Sandilya, Garga, Vishnu, Koundinya, Sesho uddhavarunee bhali, hanumath vibeeshanadha yo Bhakthacharya 84. Idham Narada proktham Shiva anusasanam Viswaseethi sradhathe sa preshtam labhadha ithi. OM TAT SAT! |
****
Despre Swami Prabhavananda, traducatorul lucrarii sanscrite
Swami Prabhavananda a fost unul dintre primii calugari hindusi trimiși în America de discipolii direcți ai lui Ramakrishna pentru a construi pe lucrarea începută de Swami Vivekananda la începutul secolului. Swami Prabhavananda s-a născut în India la 26 decembrie 1893. În 1914, după ce a absolvit Universitatea din Calcutta, s-a alăturat Ordinului Ramakrishna din India și a fost inițiat de Swami Brahmananda, un discipol direct al lui Sri Ramakrishna.
În 1923, Swami Prabhavananda a venit în Statele Unite. După doi ani ca ministru asistent al Societății Vedanta din San Francisco, a înființat Societatea Vedanta din Portland. În decembrie 1929, a venit la Los Angeles, unde a fondat Societatea Vedanta din California de Sud în anul următor.
Swami Prabhavananda a fost un om de litere dar și un om al lui Dumnezeu. El a scris și a tradus o serie de cărți cu scopul de a populariza în Occident scrierile clasicilor spirituali din India . A fost asistat la mai multe dintre proiecte de Christopher Isherwood sau Frederick Manchester. Cunoștințele sale vaste despre filozofie și religie au atras discipoli precum Aldous Huxley și Gerald Heard. Publicațiile sale, care includ Bhagavad-Gita, Upanishadele, Breath of the Eternal, How to Know God: The Yoga Aforisms of Pantanjali, The Eternal Companion și Predica de pe Munte Conform Vedanta, continuă până în prezent să capteze interesul. și atrage oamenii către filosofia Vedanta. Viziteaza pagina Amazon
Swami Prabhavananda a murit la bicentenarul independenței Americii, pe 4 iulie 1976.
