„Falsificarea înseamnă MOARTE.”

„De-a lungul anilor, aceste cuvinte au fost ștampilate pe mii de bancnote în pereții pătați de cerneală ai unei mici tipografii din Philadelphia.

Magazinul era deținut de John Dunlap – un imigrant irlandez care a emigrat în Statele Unite împreună cu părinții săi la o vârstă foarte fragedă. La vârsta de zece ani, John a început să lucreze sub îndrumarea unchiului său William, într-un atelier pe care avea să îl cumpere în cele din urmă. Și chiar în acel magazin, John avea să devină primul om care a tipărit unul dintre cele mai faimoase documente care au existat vreodată.

La 4 iulie 1776, o copie scrisă de mână a Declarației de Independență a SUA – posibil să fi fost schița personală a lui Thomas Jefferson – a fost livrată la atelierul lui Dunlap, cu ordinul de a pune în funcțiune tipografiile sale.

Până dimineață, zeci de copii ale uneia dintre cele mai importante proclamații din istorie erau trimise comandanților continentali din toate coloniile, inclusiv în mâinile lui George Washington însuși.

Cu o singură noapte de muncă, Dunlap a imprimat documentul, și s-a înscris pe el însuși în istorie.

Cu toate acestea, mai târziu, la tipărirea banilor, munca lui Dunlap avea să ajungă în mâinile a mii de cetățeni obișnuiți.

De-a lungul anilor următori, Dunlap a fost contractat de Benjamin Franklin și de alte persoane pentru a fi producătorul oficial de bancnote legale. Și pe fiecare bancnotă de hârtie produsă de Dunlap trebuia să apară aceste trei cuvinte brutale.

„Falsificarea înseamnă MOARTEA.”

Deși pedeapsa cu moartea poate părea aspră pentru falsificarea financiară, guvernul nou format al Statelor Unite a considerat că era una justificată. Teoria era că oricine avea abilitățile și dorința de a falsifica banii națiunii reprezenta o amenințare pentru stat și, prin urmare, trebuia eliminat rapid.

Pe scurt, puterea morții însăși putea fi exercitată împotriva unei persoane dacă îndrăznea să intervină în controlul guvernului american asupra rezervei de bani.

În cele din urmă, Statele Unite ale Americii aveau să înlocuiască cuvintele care induceau teamă pe banii săi cu mult mai piosul „In God We Trust”. Un mesaj care se păstrează și astăzi.

Dar ceea ce rămâne, de asemenea, este dorința guvernelor de a controla cu orice preț mijloacele noastre de schimb.

Dacă ați rămas la curent cu știrile financiare globale, probabil că ați văzut că în ultima vreme s-a scris mult despre cele patru cuvinte (sau despre literele care le prescurtează). Aceste cuvinte sunt Moneda Digitală a Băncii Centrale, MDBC cunoscută în limba engleză și sub numele de CBDC – Central Bank Digital Currency.

Pe scurt, un CBDC/ MDBC este o formă digitală de bani, precum criptomoneda. Marea diferență, însă, este că un CBDC / MDBC nu ar fi descentralizat, ar fi emis de banca centrală a României și ar fi controlat în totalitate de guvernul României.

Numărul de discuții la nivel mondial pe această temă este în creștere exponențială.

În prezent, se estimează că guvernele a peste 90% din toate națiunile de pe Pământ se află fie în faza de testare, cercetare sau implementare a unui CBDC / MDBC . Și, la fel ca un monstru financiar al lui Frankenstein, odată ce acest tip de bani se va trezi și va fi adoptat în masă, noi, ca indivizi, vom putea face foarte puțin pentru a-l opri.

Desigur, există multe motive pentru care cei care dețin puterea ne spun că un CBDC ar fi grozav. Cuvintele „siguranță” și „securitate” sunt cel mai des rostite de liderii mondiali, iar narațiunea se concentrează în mod constant pe modul în care un CBDC este o modalitate de a crea o formă naționalizată de criptomonedă considerată legală.

Dar problema este că, criptomonedele existente sunt deja considerate active legale de către majoritatea guvernelor lumii. În Australia, Marea Britanie și Statele Unite, de exemplu, cetațenii sunt obligați să raporteze criptimonedele pe care le dețin autorităților fiscale – în fiecare an, la momentul impozitării.

Pentru a ilustra și mai bine acest lucru, în aceste țări ești obligat să raportezi guvernului activele criptografice ale companiei/ companiilor pe care le deții. Dacă alegi să nu faci acest lucru, încalci legea, deci ești pasibil de pedeapsa.

Acest lucru se întâmplă practic peste tot pe Pământ. Indiferent dacă este vorba de niște cripto, de un portofoliu de acțiuni sau de mulți bani, dacă îl ascunzi de guvern, faci ceva ilegal.

Pe scurt, scuza că un guvern vrea și intenționează să creeze cripto „legale” nu este nimic mai mult decât o prestidigitație convenabilă.

În schimb, adevăratul motiv pentru care vor să introducă MDBC/ CBDC este controlul absolut.

Simplul fapt este că guvernelor nu le place să avem acces la o formă de bani care se află ferm în mâinile oamenilor. Ceva ce nu poate fi umflat, dezumflat sau tipărit după bunul plac. Cu toate acestea, când vine vorba de un MDBC/ CBDC, guvernul ar avea mult mai multă putere asupra banilor tăi.

Cel mai înfricoșător cuvânt atașat la un MDBC/ CBDC este cuvântul programabil. Este vorba de ideea că, la fel ca un software, guvernul ar putea programa orice reguli dorește în banii tăi, oricând dorește.

Economia națiunii se confruntă cu dificultăți? Ei bine, ar putea programa ca economiile tale să expire în următoarele 30 de zile pentru a te forța să ieși și să le cheltuiești, pentru a menține fluxul de bani în sistem. Sau au tipărit prea mulți bani din cauza unei crize economice? Nicio problemă; ar putea, în mod ipotetic, să facă să dispară peste noapte 20% din banii tuturor, pentru a rezolva problema pe care au creat-o ei în primul rând.

Și nu numai.

Cu un MDBC/ CBDC, un guvern ar putea, în mod ipotetic, să-ți blocheze posibilitatea de a-ți cumpăra benzină pentru mașină dacă ai parcurs prea mulți kilometri într-o lună sau să te împiedice să cumperi carne dacă ar dori să ia măsuri drastice împotriva emisiilor de carbon. Scenarii care sunt din ce în ce mai probabile, pe măsură ce devenim tot mai obsedați de producția noastră de CO2.

Dar asta nu este cel mai rău lucru.

Partea cea mai rea a unui MDBC / CBDC este ceea ce am văzut deja că s-a întâmplat în China.

Cei care au vorbit de rău despre PCC pe rețelele de socializare și-au văzut blocată capacitatea de a cumpăra bilete de tren, zboruri de avion și chiar bunuri de lux. Iar acest lucru nu face decât să ridice semne de întrebare cu privire la cât de departe ar putea merge un guvern odată ce acest tip de monedă programabilă va deveni un tarif standard.

Nu credeți că acest lucru s-ar putea întâmpla în Occident? Gândiți-vă din nou.

În Canada, l-am văzut deja pe Herr Trudeau înghețând conturile bancare ale cetățenilor care protestau pașnic, totul pentru că nu i-a plăcut că s-au revoltat împotriva măsurilor sale draconice privind sănătatea și siguranța publică. Iar în Italia, orașul Bologna discută deja despre un sistem de credit social, similar sistemului chinez, prin care oamenii ar fi recompensați (sau eventual penalizați) pentru acțiuni greșite, dar nu ilegale, în oraș, care ar putea fi legate de un CBDC.

Pe scurt, este doar o chestiune de timp.

Cu un MDBC/CBDC, mâncarea, îmbrăcămintea, călătoriile, emisiile de dioxid de carbon, economiile, opțiunile de cheltuieli și multe altele ar putea fi controlate, limitate sau blocate printr-un simplu click. Tot ceea ce ai nevoie pentru a supraviețui ar putea fi dat sau luat în voie de către guvern.

Chiar putere asupra vieții și a morții.

Primul guvern al Statelor Unite credea că falsificarea era o amenințare atât de gravă, încât participarea la ea justifica pedeapsa cu moartea. Și guvernele moderne cred că o monedă controlată de popor este atât de amenințătoare, încât soluția este de a crea ceva cu capacitatea de a controla fiecare aspect al vieții tale.

Așadar, permiteți-mi să vă întreb: care este cea mai mare amenințare și pentru cine?

Pentru mine, este extrem de evident că o MDBC/ CBDC reprezintă o amenințare mai mare la adresa libertăților noastre, decât cripto-moneda pentru societatea noastră în ansamblu.

Dar, cu siguranță, nu așa vor prezenta ei povestea.„

Articol adaptat după Leon Hill