Este foarte posibil să fi spus chiar tu sau să fi auzit pe altcineva spunând: „Pai voi face asta de dimineața… o voi face după ce mă trezesc… o voi face mai târziu… trebuie doar să fac acest/ celalalt lucru mai întâi”.

„Voi face asta maine” este una dintre cele mai vechi și mai insidioase minciuni din lume. Și totuși, este atât de comună încât nici măcar nu o observăm. Nici măcar nu ne dăm seama că este un neadevăr vicios care ne privează pe noi, pe cei apropiati și intreaga societate de potențialul nostru, de conștientizarile, de înțelegererea si viziunea noastra.

Așa cum a observat Marcus Aurelius acum 2.000 de ani, este minciuna că vom fi mai pregatiti mâine.

Este ceea ce Seneca spunea – că toți proștii au în comun – și toți suntem proști : că tocmai ne pregătim să începem.

Degeaba te pregatesti sa incepi. Nu vei ajunge sa faci maine ceea ce trebuie sa faci. Te amăgești singur. Și chiar dacă cumva nu te amagesti si chiar vei face ceea ce trebuie maine, dacă esti cu adevărat sincer – cine iti garanteaza că vei avea un mâine?

Amânarea nu este doar un semn de lipsa de sinceritate ci și o aroganță.

Este un viciu vechi, atemporal și teribil. Trebuie să îl innabușești din fașă. Nu mâine. Ci astăzi. Acum.