Ziua Internațională a Cărții și Drepturilor de Autor se sărbătorește pe data de 23 aprilie, ca urmare a deciziei luate în cadrul conferinței UNESCO din Paris din anul 1995. Alegerea acestei zile a fost inspirată de tradiția din Barcelona, unde are loc în această zi Festivalul Trandafirilor, o manifestare dedicată Sfântului Gheorghe (San Jordi) şi în cadrul căreia este comemorat Miguel de Cervantes, alături de William Shakespeare. Cu ocazia acestui festival, fetele şi femeile primesc flori, iar bărbaţii cărţi.

Ziua Cărții a început să fie sărbătorită din 1926 pe data de 7 octombrie (presupusa dată de naștere a lui Miguel de Cervantes), la inițiativei lui Vicente Clavel, director al editurii Cervantes din Barcelona, care a încercat ca prin această sărbătoare să aducă un omagiu lui Cervantes, dar și să stimuleze vânzarea de carte. Pentru că toamna nu e întotdeauna cel mai prietenos anotimp pentru plimbări printre standuri de cărți, regele Alfonso al XIII-lea a aprobat în 1930 mutarea sărbătorii pe timp de primăvară, pe 23 aprilie (presupusa dată la care s-a stins din viață Miguel de Cervantesîn anul 1616).

Ideea de librării, biblioteci, anticariate ca spații magice, în care cei care poposesc își găsesc liniștea, inspirația sau chiar fericirea nu este una nouă, la fel cum nici idea de conexiune cu personaje din romane, alinare prin lectură nu aparține timpului prezent.

Anul acesta, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și Drepturilor de Autor ne îndreptăm atenția cătrebiblioterapie. Termenul îi aparține lui Samuel McChord Crothers, pastor unitarian și eseist, care a folosit pentru prima dată acest termen în articolul pe care l-a publicat în anul 1916. Valoarea terapeutică a cărților a fost descoperită însă cu mult timp înainte. Până în secolul al XIX-lea, textele religioase au reprezentat sursa principală care a stat la baza practicării a ceea ce azi numim biblioterapie.

Terapia prin lectură reprezintă de cele mai multe ori un adjuvant folosit de psihiatri și psihoterapeuți, fiind un instrument util pentru a oferi noi perspective, a comunica noi valori și atitudini, a facilita înțelegerea faptului că există și alte persoane care se confruntă cu probleme similare, a permite cititorului să vadă că există mai multe soluții pentru problema sa etc.

Cu precădere în momentele dificile, avem tendința de a căuta răspunsuri, alinare în literatură, chiar și în lipsa recomandărilor venite din partea unui specialist. În perioada pandemiei, la nivel global, se pare că au crescut vânzările de carte, iar două titluri s-au regăsit în top vânzări în multe țări din lume: Ciuma de Albert Camus și Dragoste în vremea holerei de Gabriel Garcia Márquez. Nu întâmplător aceste două romane clasice au revenit în atenția publicului larg. În fața incertitudinii, anxietății, distanțării, a înțelege cum alte persoane – fie ele chiar fictive – au făcut față unor situații similare poate avea un efect pozitiv asupra cititorului, îmbunătățindu-i starea de bine.

Iubirea conștientă, reziliența, vindecarea copilului interior, trauma, știința somnului, impactul stresului asupra corpului nostru, inteligența emoțională sunt toate subiecte pentru care cititorii au manifestat un interes aparte în ultima vreme, lucru care s-a tradus și în regăsirea titlurilor de dezvoltare personală în top vânzări pe libris.ro în acestă perioadă. În cadrul unuia dintre cele mai urmărite evenimente ale târgului online de carte și experiențe culturale, LIBfest, ediția a IV-a (martie, 2023), Petronela Rotar și Gáspár György, pshihoterapeuți, au discutat despre traumă și vindecare, menționând și biblioterapia.

Cei doi psihologi au vorbit despre puterea cuvântului scris, impactul pe care îl poate avea o carte citită, percepția unori nefavorabilă a titlurilor din domeniul dezvoltării personale (influențată și de titlurile de tipul „5 pași pentru…” „Cum să … în X zile etc.”), importanța de a fi pregătiți pentru o anumită carte și puterea transformatoare a cititului. Gáspár György propune o abordarea extinsă a conceptului dezvoltării personale, considerând că acesta nu ar trebui să se rezume la aria psihologiei, ci ar putea să acopere și activități precum învățarea unui instrument muzical, practicarea unui sport etc. În perspectiva sa, biblioterapia poate fi considerată etapa de alfabetizare în procesul de dezvoltare personală. Cum să-ți reinventezi viața de Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko, Formula fericiriideStefan Klein, Într-o voce nerostitădePeter A. Levinesunt doar câteva dintre titlurile recomandate în cadrul dialogului pe care-l poți viziona pe canalul Youtube a libris.ro.

Este biblioterapia o metoda folosită de specialiștii din domeniul sănătății mintale din România? Există date, studii cu privire la eficacitatea acesteia? Care ar fi diferența dintre actul individual al lecturii și biblioterapie? Iată câteva întrebări pe care ni le-am pus și pentru a aduce mai multă claritate asupra acestui subiect am discutat cu Sever Gulea, medic psihiatru, expert în domeniul sănătății mintale în România.

Libris: În rândul publicului larg, biblioterapia este deseori definită prin actul de citire a cărților de pe raftul de dezvoltare personală (în lipsa unor recomandări primite de la medic sau psihoterapeut). Considerați că există o diferență între acest act al lecturii și biblioterapie definită ca utilizare a cărților în scop ghidat terapeutic?

Sever Gulea: Există fără îndoială un înțeles larg al biblioterapiei, în care simplul act al lecturii este considerat o formă de terapie. În fond, textul scris a fost un însoțitor longeviv al umanității din cele mai vechi timpuri, inclusiv ca „asistent” pentru cei aflați în suferință. În secolul al XIX-lea, existau biblioteci atașate spitalelor, în secolul al XX-lea lectura era prescrisă de medici soldaților din Primul Război Mondial ca paliativ, astăzi, odată cu răspândirea culturii individualiste și cu explozia literaturii de dezvoltare personală, cărțile au devenit nu doar un instrument de evadare, de alinare a suferinței, ci și o bază de autoperfecționare. În unele facultăți de medicină, precum cea de la Universitatea Yale, lectura și scrierea poeziei sunt importante și chiar integrate de zeci de ani în curricula de studiu pentru medici. Și asta nu e întâmplător, atâta timp cât premisa acestei abordări e aceea că poezia ar fi o cale importantă de a cultiva empatia, de a avea acces la emoții (cele proprii și cele ale altora), la anumite profunzimi ale vieții interioare de care un medic are nevoie în contactul cu pacientul.

Până la un punct, am putea vedea aproape orice tip de lectură ca parte din înțelesul larg al biblioterapiei. Putem decela însă și un înțeles mai îngust, ca un demers orientat spre un scop anume, al unei persoane care traversează o situație dificilă sau se confruntă cu o vulnerabilitate psihică. În acest sens biblioterapiea implică un proces ghidat (adesea printr-o selecție personalizată făcută de un biblioterapeut) care urmărește ca pacientul să poată experimenta în siguranță o serie de emoții, să stabilească o conexiune cu un anume tip de experiență (cum ar fi doliul sau trauma) și să se deschidă ulterior spre o schimbare (fie că asta implică o eliberare emoțională, un catharsis sau chiar o acțiune concretă) după finalizarea procesului. Biblioterapia în acest sens nu presupune doar o parcurgere informativă/educațională a unui text, ci mizează pe potențialul lecturii de a genera emoție și conexiune cu experiențele personale filtrate prin alte experiențe imaginate. Prin acest ocol sau filtru, primim un tip de validare, dar și un posibil nou orizont de interpretare. Experiențele/ emoțiile personale pot fi confruntate (în cazul în care există un blocaj) sau pot fi puse într-o altă lumina (atunci când sunt prea apăsătoare). De asemenea, biblioterapia nu e legată neapărat de conținutul unei cărți (de exemplu că e literatură sau e dezvoltare personală), ci de natura procesului și demersului implicate în folosirea textului scris.

Libris: Este biblioterapia un instrument la care apelați în practica dumneavoastră profesională? Dacă da, ne puteți spune de ce anume depinde folosirea acestuia? (ex.: tipul tulburării și/sau problemelor cu care se confruntă beneficiarul? dacă persoana în cauză are deja cititul încorporat în rutina sa zilnică? etc.)

Sever Gulea: Din păcate de prea puține ori, pentru că nu am o pregătire în sensul îngust al biblioterapiei, amintit mai sus. Altfel m-am străduit în ultimele luni să adun recomandări de lectură personalizate pentru diferite situații terapeutice sau vulnerabilități mintale. Biblioterapia aduce în Occident un beneficiu celor cu tulburări psihice precum depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburările de alimentație, adicții, dar țintește și zone în afară patologicului precum problemele legate de stimă de sine sau doliul. Am avut surpriză că parcurgerea unei cărți cu un anume conținut să aducă un beneficiu mai mare decât o simplă discuție, chiar și când ea are loc într-un cadru terapeutic. De exemplu, într-o situație de doliu, chiar și atunci când încerci să fii suportiv caterapeut/ psihiatru, ar putea apărea o limita între clientul aflat în suferința pierderii și terapeutul cu care pacientul poate simți dificultăți de conectare emoțională.

Pe de altă parte, o carte potrivită, o poveste care prezintă un personaj care traversează efectiv experiența doliului ar putea fi sursă de alinare și suport de care cineva are nevoie: să vadă cum altcineva trece printr-o experiență similară, să-și recunoască trăirile în acel personaj, să dezvolte sentimentul că nu este singur într-o experiență dureroasă și că poate exista speranță sau reconciliere.

Libris: Din experiența dumneavoastră, există un segment de vârstă care este mai receptiv la biblioterapie?

Sever Gulea: Nu am o experiență vastă pentru a putea face aprecieri empirice în acest sens. În Occident există biblioterapie pentru copii dar și pentru adulți. Probabil că sunt mai receptivi cei pentru care obișnuința lecturii e ceva firesc, cei care cred în posibilitatea de a găsi sens și a trăi emoții prin literatură. Cu toate acestea, chiar și cei mai puțin obișnuiți cu literatura pot beneficia de biblioterapie. O mare parte a ascensiunii dezvoltării personale de astăzi și chiar dezvoltarea celei mai răspândite formă de psihoterapie la ora actuală (psihoterapia cognitiv-comportamentală) își au rădăcinile în filosofia stoică, astfel că scrierile lui Seneca sau Marc Aureliu sunt instrumente clasice de biblioterapie. Chiar si cei care nu au deprinderi experimentate de a citi în general pot beneficia de biblioterapie. Romanul grafic, de pildă, e folosit în vest cu succes în penitenciare, în cazul celor cu dificultăți de învățare sau cu dislexie.

Libris: Există oare câteva titluri ce pot fi mereu recomandate în cadrul biblioterapiei, indiferent de dificultățile cu care se confruntă o persoană și/sau răspunsurile în căutarea cărora este aceasta?

Sever Gulea: Ca orice demers terapeutic, și biblioterapia e mai degrabă personalizată. Atâta timp cât suntem unici ca indivizi, e important ca un biblioterapeut să cunoască parcursul, obișnuințele, preferințele și istoricul clientului pe care îl are în față sa, nu doar să se bazeze pe un diagnostic sumar sau pe rețete universale. Aceeași carte poate avea un impact evident diferit chiar și asupra persoanelor cu dificultăți aparent similare. Pentru cineva care traversează o depresie tonul lui William Styron din Beznă vizibilă ar putea fi o cutie de rezonanță potrivită, în vreme ce pentru altcineva ar putea părea ceva mult prea întunecat și apăsător. Iar acel altcineva ar putea găsi, dimpotrivă, mai multă conexiune cu Matt Haig, un autor care a depășit pragul sinuciderii și și-a așezat amintirile într-o varianta mai plină de umor, prin volumul Câteva motive să iubești viața.

Libris: Considerați că există și situații în care biblioterapia ar fi contraindicată?

Sever Gulea: Lectura oricărei cărți comportă în general un risc, acela de a nu mai vedea lucrurile ca înainte, de a produce o schimbare la care nu te aștepți. E un risc pe care suntem dispuși să ni-l asumăm prin natura curiozității noastre și disponibilității la schimbare. Nu cred că există o contraindicație generală a biblioterapiei. Putem vorbi de o incompatibilitate în aplicarea ei, atunci când nu există o disponibilitate minimală de participare într-un act de lectură din partea clientului. Ar mai putea exista și o aplicare prematură a ei, când un client vulnerabil e expus unor texte intense, fără avertismente /introduceri prealabile, când nu este pregătit să confrunte anumite tipuri de experiențe sau emoții și există riscul unor decompensări suicidare sau psihotice. În acest caz devine importantă și experiența unui biblioterapeut care să cunoască istoricul și să supervizeze evoluția clientului, să construiască un spațiu de siguranță în care clientul să își poată trăi emoțiile la contactul cu textul și să îl ajute să le dea un sens, nu doar să îl trimită acasă cu o recomandare de lectură și atât.

Libris: Trăim într-o perioadă în care noile apariții editoriale sunt într-un număr extraordinar de mare pe piața de carte din România, iar timpul de așteptare pentru traducerea și publicarea unui volum apărut într-o altă țară a scăzut considerabil de-a lungul ultimilor ani. Acest lucru vine cu multe avantaje, dar și cu dificultatea de a alege volumul potrivit de la un raft la care numărul de cărți pe aceeași temă poate fi copleșitor. Poate exista oare și cartea nepotrivită la momentul nepotrivit?

Sever Gulea: Cât de potrivit este ca o carte să apară într-un context sau în altul e ceva ce stabilim mai degrabă retrospectiv. Desigur, există o industrie întreaga a publicării care funcționează în statele cu piețe de carte imense și acolo unde instituția impresariatului și a editorilor are o vechime considerabilă și e extrem de competitivă, evident că vor fi oameni care vor evalua, vor anticipa contextul în care o carte e potrivit să apară – adică momentul în care ar avea cele mai mari șanse să se vândă și să atragă atenția (o poveste în acest sens, despre cum sunt unele cărți premeditate și create din nimic că să se potrivească unui context social/ unui trend al intereselor, aflați în romanul lui Nathan Hill– Nix, publicat de Editura Rao). Pe de altă parte, când vine vorba de cititori, nu cred că putem vorbi de o carte nepotrivită la un moment nepotrivit. Mai degrabă cred că pot există mai multe lecturi ale aceleiași cărți, la vârste diferite, în etape de viață diferite și cred că acele lecturi lasă urme mai mult sau mai puțin adânci în funcție de momentul de viață la care sunt citite. Pe de altă parte, inevitabil trebuie să ne împăcăm cu ideea că vor fi mereu tot mai multe cărți pe care nu le-am citit și cu care nu ne vom întâlni niciodată deși dacă ne-am fi întâlnit cine știe cum ne-ar fi impactat. Dar la fel se întâmplă și când vine vorba de relații interumane într-o lume globală… am putea întâlni atâția oameni, grație globalizării și deschiderii granițelor și totuși nu avem cum să o facem. De fapt, prin numărul tot mai mare de oportunități pe care globalizarea ni le scoate în cale (fie că e vorba de oameni, cărți, produse sau diverse experiențe), libertatea se simte tot mai grea și o filosofie a renunțării senine e tot mai necesară.

Libris: Se rezumă biblioterapia la anumite genuri literare? Și dacă da, care ar fi acestea?

Sever Gulea: Așa cum aminteam, biblioterapia nu e legată de un anume gen literar, ci e mai degrabă un demers care urmărește un scop prin diferite tipuri de medii. Se poate folosi în biblioterapie poezia, proza, eseul filosofic, jurnalul, romanul grafic. Exista o biblioterapie, să-i spunem pasivă, care presupune realizarea unui jurnal de lectură personal sau doar parcurgerea textului scris, citirea și recitirea anumitor pasaje sau versuri de impact emoțional și reflecția asupra lor (cu o pauză în care să capatam acces mai bun la emoția pe care o trăim). Exista și biblioterapie cu o dimensiune mai degrabă creativă care implică scrisul unei poezii sau a unei scrisori.

Libris: Se poate obține o specializare în biblioterapie?

Sever Gulea: Nu cunosc la acest moment cursuri oficiale în Romania pentru biblioterapie. În Occident există, fără îndoială.

Libris: Ați întâlnit persoane care au apelat la psihiatru sau psihoterapeut în urma citirii unei cărți? Dacă da, ne puteți dezvălui și titlul/titlurile care au contribuit la decizia de a apela la specialiști în domeniul sănătății mintale?

Sever Gulea: Cred că psihoterapia și psihiatria beneficiază tot mai mult de ambasadori solizi în spațiul culturii populare. Am avut pacienți care au căpătat încredere să ceară ajutor sau au fost dispuși să capete curajul recunoașterii unor probleme după ce i-au citit pe Irvin Yalom sau Petronela Rotar.

Libris: Aveți vreun scriitor(are) preferat(ă)? Dar vreo carte preferată?

Sever Gulea: Mereu revin cu plăcere la Alain de Botton sau Michel Houellebecq. Și, o dată la doi ani, recitesc cu fascinație cartea lui Lionel Shriver – Trebuie să vorbim despre Kevin.

Libris: Ce cărți se regăsesc în acest moment pe noptiera dumneavoastră?

Sever Gulea: Specii de Cristian Fulaș, Elementele alegerii de Eric J. Johnson, Psihopatologie, persoană și cultură de Mircea Lăzărescu

Articol realizat de Laura Mate pentru libris.ro.

„Mereu am iubit cărțile și a avea un job care să mă aducă atât de aproape de ele precum sunt acum, părea până nu demult un vis. Fac parte din echipa de marketing a libris.ro și sunt în continuă căutare de răspunsuri și de povești bune.Când sunt întrebată ce înseamnă o carte bună, îmi vin în minte cuvintele lui Salinger. Acesta spunea că-l impresionează dacă, după ce termină o carte, simte c-ar vrea ca autorul să fie un prieten bun pe care să-l poată suna. Rezonez cu această definiție. Ce n-aș fi dat ca în liceu să-l fi putut suna chiar pe Salinger, s-o am în agendă pe Meg Jay, iar în anii de facultate să fi ieșit la cafea cu Elizabeth Strout.
Articolele și interviurile pe care le semnez se nasc din curiozitate, dragoste de carte, entuziasm pentru idei noi, respect și admirație pentru figuri reprezentative din lumea literară.” – Laura Mate

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.