Butcher’s Crossing de John Williams

  • Postat în Litere
  • la 22-12-2022 13:41
  • 232 vizualizări

Povestea lui Chris McCandless, cunoscut și ca Alexander Supertramp, a devenit o fabulă modernă emoționantă și profundă, despre întâlnirea omului cu natura, într-un orizont fragil tensionat de iluzie și deziluzie. Viața temerarului american care a decis în anii ‘90 să își abandoneze toate posesiunile, ambițiile sociale și să se retragă în Alaska, să trăiască după ritmurile naturii, decizie care l-a costat viața în cele din urmă, a fost transpusă memorabil de John Krakauer în volumul „În sălbăticie” (tradus în limba română și reeditat de Editura Humanitas), dar și de Sean Penn în filmul „Into The Wild”, câștigător a numeroase premii în anul 2007. Povestea lui Chris McCandless a relansat o provocare pe care mulți alți temerari, de la asceți religioși la filosofi consecvenți au asumat-o încă în urmă cu sute de ani. Rousseau, Emerson, Thoreau sunt doar câțiva dintre intelectualii notabili care au popularizat teoretic, dar și practic, mitul eternei reîntoarceri, reconectarea cu natura, dincolo de toxicitatea civilizației, redescoperirea rădăcinilor noastre umane bune și nobile, anterioare contractului social.

O poveste similară, plasată în secolul al XIX-lea propune scriitorul american John Williams. Înainte de capodopera sa, „Stoner” (tradusă în limba română la Editura Polirom), o poveste despre zdrobirea intelectualului asumat între zidurile ipocriziei și mediocrității, John Williams a mai publicat și alte romane, printre care și „Butcher’s Crossing”.

Apărut în anii ‘60, considerat un roman western care demitizează însă reperele popularizate de Hollywood în perioada postbelică, cel de-al doilea roman al lui John Williams propune o perspectivă întunecată, cu influențe existențiale și dur realiste, care mi-au amintit de mai cunoscutul Cormac McCarthy (tradus și el în limba română, atât de Editura Humanitas, cât și de Editura Polirom). Williams își alege un cadru dramatic pentru desfășurarea narativă: lumea Vestului Sălbatic aflată la apus, sub presiunea transformării tehnologice și industrializăriii, dar și spațiul naturii dezlănțuite acolo unde omul plătește prețul zbaterii zilnice pentru supraviețuire.

Protagonistul romanului, Andrews, este un tânăr cu studii la Harvard, inspirat de perspectivele filosofice emersoniene care pledează pentru reconectarea cu natura. Renunțând la cariere promițătoare și la parcursurile sigure, dar inesențiale, căutând repere mai solide și un sens existențial, Andrews alege să se alăture vânătorilor de bizoni din Vestul Sălbatic și să se caute pe sine în teritoriile cele mai puțin atinse de civilizație. Andrews se va opri într-un punct de popas al vânătorilor, o mică așezare (în acele vremuri așezările din Vestul Sălbatic erau compuse din câteva zeci de locuitori) cu numele care se regăsește și în titlul romanului. Răscrucea existențială în care se află e oglindită metaforic de acest loc de graniță al civilizației, Bucher’s Crossing. Privit cu suspiciune și neînțeles în aspirația sa mai degrabă abstractă și filosofică de către aspri neguțători de piei de bizon, dar și de vânătorii cu experiență, Andrews reușește în cele din urmă să se asocieze unei expediții, fiind dispus să plătească cheltuielile de călătorie.

Împreună cu veteranul vânător Miller, cu jupuitorul Schneider și ajutorul parțial infirm Charely Hoge, Andrews se va avânta în inima Kansasului în 1870, într-o vale îndepărtată cu reputație aproape legendară, în căutarea cirezilor imense de mii de bizoni la care omul nu a reușit încă să ajungă. Călăuziți mai degrabă de instinctele lui Miller, decât de hărți sau de alți locuitori, afundându-se tot mai departe de civilizație, expediția va expune vulnerabiltiatea participanților săi. Chiar și veteranii care îl privesc cu condescendență pe tânărul Andrews, vor suferi în primă fază de sete, împreună cu boii și caii care îi însoțesc, depărtându-se de orice sursă de apă, într-o arșiță cumplită. Este doar primul moment în care natura își va arăta dimensiunea nemiloasă și indiferentă, fisurând mitul armoniei pe care Andrews o așteaptă să o trăiască în natură.

În cele din urmă cei trei patru bărbați vor ajunge în valea intuită de Miller, în care pasc sute ba chiar mii de bizoni și vor începe vânătoarea întinsă pe mai multe săptămâni. Doar că lucrurile vor scăpa în cele din urmă de sub control. Dincolo de toată frumusețea spațiului necălcat de om, pe care Andrews are ocazia să îl admire, tânărul educat la Harvard va lua contact cu dezechilibrul grupului din care face parte, scos parcă din minți, de o lăcomie de neoprit dirijată de Miller. Glasul umanității rezonabile, care răzbate din paginile Bibliei pe care Charley Hoge o păzește cu strășnicie sau din îndoielile și prudența lui Schneider vor rămâne anemice în fața instinctului brutal al lui Miller.

În vreme ce jupuitorul Schneider atrage atenția că nu vor putea aduna atât de multe piei și că umilul car tras de boi pe care îl au la dispoziție nu suportă o încărcătură prea mare, Miller va urmări sistematic și neobosit să răpună întreaga turmă, cu răbdarea și fanatismul celui împins nu atât de nevoie, ci de dorință de triumf și victorie asupra sălbăticiei. Ca o demonstrație a iscusinței și capacităților sale sau cu o sete de sânge greu de egalat, Miller va întârzia expediția periculos de mult, transformând întreaga vale într-un adevărat câmp de bătălie pe care ceilalți participanți nici nu vor apuca să îl elibereze în timp util. Cu neîndemânare și cu o oarecare scârbă la început, Andrews va participa la jupuirea bizonilor și la împachetarea pieilor în căruță.

Pe măsură ce va trece timpul, Andrews va renunța aproape complet la statutul contemplativ care i-a călăuzit inițial pașii în sălbăticie și se va imersa pe deplin ca locuitor al spațiului unde traiul zilnic e mai degrabă o luptă murdară, decât o aliniere armonioasă și firească. Aderent la rutinele care îi vor stoarce umanitatea și simțul estetic, ieșit parcă din timp, integrat într-o succesiune de acțiuni violente în buclă în care sentimentele și curiozitățile vor fi strivite, Andrews va fi asimilat nevoilor de supraviețuire. Iar lucurile vor deveni și mai complicate atunci când întârzierea datorată lăcomiei lui Miller va arunca expediția în mijlocul unei ierni grele. Condițiile de viață dificile, dar și munca grea a jupuitului de bizoni îi vor aliena pe membri expediției, aproape de stadiul animal.

Întoarcerea lor la Butcher’s Crossing, după luni de zile de izolare și munci sângeroase va fi total lipsită de glorie. Cu tovarășii săi aproape de limita nebuniei, Andrews va primi o veste sumbră. Lumea nu va mai fi la fel după iarna din valea cu bizoni. Și nu doar pentru că negoțul cu piei de bizon e în declin, ci și pentru că totul se vede altfel după ce ai traversat infernul. Lepădat de iluziile naive ale reconectării cu natura, de acea căutare a identității pe care spera să o dezvăluie oglindită în inima sălbăticiei, Andrews devine un antierou cu aură existențialistă. La un nivel mai profund, aceasta este de fapt povestea lui Williams: povestea unui supraviețuitor care a privit în neant și și-a conștientizat singurătatea, fragilitatea, dar și libertatea, respectiv responsabilitatea pe care le poartă. În lumina acestor revelații sumbre, granița dintre civilizație și sălbăticie va deveni de fapt, la finalul romanului, „Butcher’s Crossing”, mai fragilă ca oricând, pe măsură ce Andrews va descoperi resorturile interioare ale acestei granițe, dincolo de convențiile exterioare iluzorii.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.