s-a prăvălit lumea cu susul în jos de ne-au ajuns capetele unde ne erau picioarele
dar măcar dacă am avea răbdare să privim cerul, să mai punem întrebări
dar nu. noi nu, niciodată... noi nu
îmbracă-te, dezbracă-te, ridicolul rânjeşte, n-ai teamă mergi înainte
la stângaaaaaaaaa! î-na-in-te. marş de aici... cine eşti tu
ca să-mi răscoleşti necuvintele cu îndoielile tale?
cerurile freamătă a furtună, pământul se cutremură a jale
plouă ca-n zilele de demult, dar nu e numai apă
străzi pline de sânge tuşesc tuberculos
vitrine se sparg, manechinele coboară în pas de defilare
haine şui arborează curcubee spasmodice