da. eu am auzit ursitorile țesând în cuvinte pierdute ceea ce
numai ele știau să facă
și chiar dacă am uitat mare parte, știu că nu eram sortit să
fiu buricul pământului
acela fusese destinat altuia mai norocos, fiul preaiubit al
Parcelor
iar mie, drumul, sortit mi-a fost să-l calc și să-mi iau
urmele să nu se știe
zigzaguri, arabescuri, cercuri și uitări, aproape și departe,
aici și dincolo de zări
poate că totuși umbra mea, nelestata, se va ridica dincolo de
eul anchilozat
depășind tărâmul spaimelor, trecând de cealaltă parte a
fricii
pentru că libertatea nu se rezumă nici la formă și nici la
fond
ea este o rețea de trăiri ce unesc centrul și marginile
într-un tot uniform
