hei tu pană aprinsă arzând
tu strigi cât vrei tu eu strig dacă vreau
răspund cât vreau eu sau strig dacă vreau
tu zâmbești alfabetic și râzi tot așa
sari peste u sari peste i
peste e
ignori vocala o vocala a
tu scrii ce vrei eu scriu de vreau
tu vrei cât vrei eu fac ce vreau
tu ștergi de vrei eu șterg ce vreau
tu taci cât vrei eu tac când vreau
ce-i ăsta-i un cântec un dans
uneori plăcut alteori frustrant
unori lejer alteori frapant
și pleci și te-ntorci eu plec tot așa
cu prețul libertății de-a fi cu
ființa asta
luată-n chirie și ea
restantă o lună sau două sau trei
la nevoia nevoilor ce strigă în noi
surprinse de cântec în ultimul vers
și uneori destul de ușor cuvintele
ce se-ntâlnesc se potrivesc
– cineva cu care să vorbesc –
și-acel ceva numit mister
mistere
de-un veac de-o eră de mai multe ere
ce încă nu se poate defini – atingere
sau fie ea ce-o fi..
de neajuns în fiecare zi
cât de puțin primim din ce tânjim
probabil nu se poate nu e voie
primim puțin din ce avem nevoie
și pleci cât vrei
rămâi
când vrei
sau stai..
eu izgonirile mi le culeg
din rai..