Dintr-o anumită perspectivă am putea eticheta secolul al XX-lea în Europa drept un secol al neîncrederii. Promisiunile de pace și prosperitate ale anumitor decenii au fost dublate, la scurt timp, de ciocniri violente care au devenit chiar conflagrații mondiale sau au dat naștere unei curse periculoase a înarmărilor. La finalul Primului Război Mondial, destrămarea imperiilor, formarea Ligii Națiunilor, discursurile pacifiste cu greu puteau anticipa, la mai puțin de 30 de ani distanță izbucnirea unor noi ciocniri de proporții planetare. La finalul celui De-Al Doilea Război Mondial, rezolvarea problemei germane, triumful deplin al Aliaților, reorientarea spre efortul de reconstrucție au fost urmate de o înfruntare politică și armată cu fronturi satellite, ziduri și pacturi militare care au divizat Europa. După mai bine de jumătate de secol în care rivalitatea ideologică a fragmentat bătrânul continent între două forme de organizare politică, odată cu prăbușirea blocului sovietic și criza care a dus la destrămarea URSS părea că democrația a triumfat pe deplin, unitar. Premisele reunificării europene sub umbrela democrației au inspirat perspective atât de optimiste, încât istoricul Francis Fukuyama a anunțat chiar un sfârșit al istoriei. La peste 30 de ani de la acest incident Europa se află iar într-un moment de cumpănă și regresie democratică, tentația forțelor extremiste este mai prezentă ca oricând. Democrația nu pare să fie un dat  pasiv al maturității istorice, ci o realitate mereu (re)negociabilă. La anumite intervale de timp, memoria colectivă are nevoie fie de exerciții de reamintire, fie de exerciții de imaginație pentru a proteja realizările cumulate după ani grei de conflict.  În vremurile acestea de pessmism democratic, în care oamenii se reorientează spre promisiuni facile, populiste și relative goale de conținut, avem nevoie poate mai mult ca niciodată de asemenea memento-uri în formă literară sau cinematografică care să dea avertismente potențialului nostru naiv și distructiv.

Poate nu întâmplător, romanul lui Paul Lynch, „Cântecul profetului” a fost câștigător al premiului Booker Prize pe anul 2023. Deși construiește o poveste relativ familiară, a consecințelor instaurării unei dictaturi, narațiunea tradusă și publicată în limba română la Editura Humanitas vine într-un moment cât se poate de potrivit pentru a contribui la reechilibrarea balanței scepticismului democratic.

Proiectată într-o Irlandă atemporală, Lynch surprinde povestea familiei Stack după confiscarea puterii politice de către un grup neofascist. Protagonista romanului, Eilish Stack care lucrează ca cercetătoare în microbiologie constată că soțul ei, Larry, profesor și lider de sindicat e reținut de noua poliție (politică?) a regimului autoritarian, dispărând fără urmă. Rămasă acasă cu patru copii, Eilish se găsește într-o situație fragilă și riscantă: devenită o indezirabilă a regimului, prin conexiunea cu Larry (cel mai probabil suspectat de activități antistatale), Eilish este încă relativ invizibilă pentru vânătorii politici. Pe de-o parte mama rămasă singură e tentată să facă demersuri pentru a-și recupera soțul, pe de altă parte protejarea copiilor și a bunicului acestora care suferă de demență reprezintă totuși priorități. Eforturile lui Eilish sunt la început rezonabile și decente: contactarea autorităților, solicitări de informare obișnuite. Ignorată, ocolită sau chiar avertizată, Eilish e nevoită să apeleze apoi la tactici care o pot pune în pericol, la insistențe și solicitări neoficiale (cum ar fi vizita la soția unui inspector de Poliție). Negocierile sunt mereu la un pas de consecințe tragice, în timp ce țara se scufundă spre adâncimile unui război civil.

Dilemele morale și potențial vitale răsar la tot pasul: merită să înfrunți un sistem dictatorial, valorificând o șansă minimală de a-ți mai găsi soțul în viață sau tocmai aceste eforturi de recuperare ar putea grăbi de fapt sfârșitul lui Larry? Poți să fii o mamă bună atunci când lupți împotriva injustiției politice și sociale, chiar dacă asta înseamnă că îți pui copiii în pericol? Merită să părăsești țara prădată de violență, atunci când ai posibilitatea, pentru viitorul copiilor, chiar dacă asta înseamnă să îți abandonezi tatăl bolnav în mijlocul unei dictaturi? Așa cum veți descoperi în povestea lui Lynch, dictatura ne expune la situații aproape imposibile din punct de vedere etic.

Contextul personal al lui Eilish se va complica cu atât mai mult, pe măsură ce tensiunile civile vor escalada. Protagonista lui Lynch nu poate rămâne neutră, nu poate sta deoparte, atunci când statul încearcă să îi recruteze fiul, dar Mark decide să se alăture rezistenței și părăsește domiciliul. Prinsă între veștile despre Mark, atentă încă și la posibile informații despre Larry, încercând să îl țină în atenție și pe bunicul aflat în suferință, dar a cărui luciditate ironică contrastează cu totalitarismul orb, Eilish încearcă să țină laolaltă o familie destrămată de cursul istoriei, în care Bailey și Ben (ceilalți doi copii) sunt încă vlăstare cât se poate de vulnerabile. Războiul dintre autorități și rezistență izbucnește deschis în Dublin și, din acel moment, sentimentul de nesiguranță inițial difuz și proiectat în umbra se concretizează în realitatea violențelor de stradă. Turnura acestor violențe va fi resimțită de către familia Stack din plin și va culmina cu o pierdere absurd, într-o scenă magistrală, sinistră, greu de uitat.

Particularitatea romanului lui Lynch, dincolo de povestea unei distopii politice e legată de atmosfera insidios apăsătoare. În mod interesant, Lynch reface un portret al dictaturii prin reflectări indirecte, microscopice, prin lentila vieții de familie. Narațiunea nu se concentrează explicit pe tacticile de construcție a dictaturii, pe mijloacele perverse de manipulare psihologică sau de organizare a ordinii sociale (așa cum se întâmplă, de pildă, în 1984 sau „Minunata lume nouă”). Atmosfera tot mai claustrofobă emană din felul în care se transformă viața de zi cu zi a familiei Stack. 

Chiar dacă nu își alcătuiește narațiunea la persoana întâi, pentru a limita perspectiva, Lynchnu ne lasă să privim panoramic noua ordine irlandeză, ci ne menține la firul ierbii, ne conservă în aceeași ignoranță anxiogenă cu cea a protagonistei. Practic, romanul lui Lynch e o distopie de atmosferă, în care lipsa accesului la informație, zvonurile, incertitudinea, imprevizibilitatea generează de fapt ambianța. Dictatura se dezvăluie mai degrabă prin efectele ei, prin proiecția unor umbre din culise, progresiv tot mai amenințătoare până la ridicarea cortinei războiului. O mare parte a romanului se focalizează așadar doar pe eforturile de supraviețuire într-un timp și loc vitreg, dar escaladarea exponențială a violenței surprinde cititorii, ca un efect al fluturelui: nu trece mult timp de la momentul triumfului extremiștilor, la arestarea unui sindicalist și până la război deschis în stradă. Iar cel mai înfricoșător aspect e că toată această desfășurare a secvențelor pare cât se poate de plauzibilă. Pe lângă discreția sa analitică, Lynch alege să nu menționeze nici o încadrare temporală a acțiunii: ar putea fi de fapt orice moment al Irlandei, amintindu-ne de omniprezența amenințării dictatoriale. 

În esență „Cântecul profetului” ne dă un avertisment dur: iată cât de repede poate ajunge o țară în haos violent, atunci când extremiștii bine intenționați și plin de promisiuni ajung la putere. Pașii spre devorarea democrației nu sunt greu de numărat, iar căderea ei  stă adesea la câteva aplauze și sloganuri distanță. 

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.