Eram inca in stare de soc dupa ce m-am dat jos din masina si am urcat in dreapta. La volan s-a urcat instructorul din masina care ne urmarea si care a intrat urmatoarea in examen. A adus masina inapoi, in parcarea din care am plecat.
Cand m-a vazut instructorul meu, a ramas foarte surprins. Apoi am vazut cum surprinderea se transforma in dezamagire, ba chiar batea bine in suparare. Ma simteam foarte vinovata. Nu am discutat prea mult pe marginea subiectului. Doar l-am intrebat cand ma pot duce la Sibiu pentru o noua programare.
Inainte sa te reprogramezi pentru examenul practic, este obligatoriu sa faci trei sedinte de conducere (85 lei x 3 = 225 lei). La terminarea lor primesti o adeverinta care atesta ca le-ai facut, iar aceasta adeverinta o atasezi la dosar. Fara adeverinta aia nu ai ce cauta la birou pentru reprogramare. In plus, la noi reprogramarile se fac doar lunea.
Pentru ca urma sa intru in concediu in 7 august (da, era o marti) si pentru ca nu vroiam sa-mi mai iau zi libera doar pentru drumul la Sibiu, am hotarat sa merg in 13 august. Intre timp am facut cele trei sedinte obligatorii si am primit adeverinta.
Ma simteam foarte ciudat la volan acum, foarte dezamagita, neincrezatoare in mine si in reflexele mele, tematoare si rusinata la maxim. Florin a fost foarte dezamagit ca am picat, mai ales ca era foarte sigur ca voi lua examenul fara probleme. Totusi nu a insistat prea mult pe tema asta, ci s-a purtat profi si a incercat sa ma scoata din starea mea de c***at. M-a averizat ca la urmatorul examen emotiile vor fi si mai mari si ca trebuie sa ma concentrez si sa raman cat se poate de calma.
In 13 august am fost la Sibiu si am facut reprogramare pentru proba practica a examenului auto.
Acum multi ani, cand am facut prima data scoala de soferi, daca picai la traseu era obligatoriu sa mai dai sala inca o data inainte sa te reprogramezi pentru traseu. De data asta insa regulile s-au schimbat. Rezultatul "admis" la proba teoretica a examenului pentru obtinerea permisului de conducere este valabil pana la expirarea dosarului. Deci daca pici la traseu nu mai dai sala inca o data, doar te reprogramezi pentru traseu.
Urmatoarea mea programare a fost in 26 septembrie. Treceau iar aproape 7 saptamani fara sa conduc. Bineinteles ca mi-am cumparat iar ore suplimentare, tot 6 (inca 510 lei). De data asta insa nu le-am mai imprastiat pe parcursul a doua saptamani, ci le-am concentrat in ultimele zile inaitea examenului. Florin a avut ideea geniala sa fac ultima sedinta de conducere chiar in ziua examenului.
" Mergi foarte bine daca treci de incalzire. Hai sa lasam ultima sedinta chiar in ziua examenului si atunci o sa te simti mai sigura pe tine." - mi-a zis el si avea mare dreptate. La fiecare sedinta de conducere aveam nevoie de cateva minute sa-mi intru in mana.
Cele 6 sedinte suplimentare au fost insa conduse de starea mea de agitatie in continua crestere. Faceam greseli de incepator si ma blocam. Parca nu mai stiam nimic si panica isi revendica rolul de stapana asupra mea. Nu reuseam sa ma calmez si prin urmare nu reuseam nici sa ma concentrez. Da, emotiile celui de-al doilea examen erau de zeci de ori mai mari decat emotiile experimentate la primul examen. Daca la primul examen am fost sigura ca il voi lua fara probleme, acum eram sigura ca voi pica iar.
Cu cateva zile inainte de examen ii povesteam sotului meu prin ce trec si incercam sa-l fac sa nu-si faca prea mari sperante ca voi lua examenul asta. El mereu m-a incurajat si m-a sustinut sa fac scoala de soferi. Mereu imi spune ca sunt in stare sa fac tot ce imi propun si ca este ferm convins ca voi fi un sofer bun. Eu ii tot repet ca nu ma simt in stare si ca imi este frica. Atunci el m-a intrebat de ce anume imi este frica, de tot ii spun ca mi-e frica. Mi-e frica da condus, mi-e frica de Florin, mi-e frica de masina? Am stat si m-am gandit putin. Imi placea sa conduc, imi placea masina pe care faceam scoala si o stapaneam bine, iar Florin a fost un domn si mereu s-a purtat impecabil, deci nu simteam frica fata de el. Am realizat ca de fapt imi era frica de faptul ca nu mai eram sigura pe teoria invatata. Trecusera aproape 4 luni de la sustinerea examenului teoretic si eu nici nu m-am mai uitat pe lectii si nici teste nu am mai facut. I-am spus asta sotului meu si el mi-a raspuns razand ca atunci este cazul sa ma apuc de citit. ?
Exact asa am facut. M-am apucat de citit teoria si sa rezolv teste pe internet. In mod ciudat, increderea in mine a revenit ? Invinsesem frica!
Nu, emotiile nu au disparut o data cu frica! Au mai ramas cu mine, dar mult diminuate.
26 septembrie - ziua examenului. La 7:30 am inceput ultima ora de conducere. A decurs bine. La ora 9 eram in parcarea de unde se pleca in examen. Daca in iulie am fost prima intrata in examen, acum am stat in parcare cateva ore, chiar daca eram tot doar eu pe masina mea. Nu mai erau programati alti cursanti de la scoala mea sa dea examen pe masina pe care am invatat eu sa conduc. Incet incet se golea parcarea de masini si de cursanti. Putini erau declarati admisi. Eu reuseam sa ma controlez foarte bine si-mi tineam emotiile sub control.
Putin inainte de 12:30 am fost strigata si eu in ultima coloana de examen. A plecat o masina cu doi cursanti, apoi era masina mea si inca o masina dupa noi cu o cursanta. Nu la prima trecere de pietoni, cea la care am picat eu in iulie, la a doua a fost oprita prima masina. Neacordare de prioritate pietonilor. A coborat fata respisa, a urcat la volan un domn si eu am fost trimisa in prima masina ca si martor. Domnul nu era prea bine pregatit, iar asta era usor de observat chiar si de mine. La podul peste calea ferata trebuia sa semnalizeze, sa se asigure si sa treaca pe banda din dreapta. Nu s-a asigurat si era sa ne pupam cu un camion. Inainte de statia de autobuz de la pod l-a pus sa opreasca si a fost respins. Urmam eu.
M-am dus in masina mea si m-am pregatit pana a venit si examinatorul, domnul Costea. In spate a urcat martor doamna din ultima masina. Examinatorul a montat camera pe parbriz, mi-a verificat dosarul, am semnat o hartie si m-a pus sa-mi zic numele cu voce tare.
"Cand sunteti gata, pornim."
Scaunul si oglinzile erau reglate, mi-am pus centura, piciorul stang pe ambreiaj, piciorul drept pe frana, pornesc motorul, aprind pozitiile, semnalizez stanga, bag in viteza intai, las frana de mana, ma asigur si plec. Urma o portiune de drum intins, unde aveam ocazia sa ii arat ca pot sa merg cu a treia, asa ca am profitat de ocazie. Foarte putine sunt in orasul nostru portiunile de drum pe care ai ocazia sa mergi cu 50 km/h. In general se merge cu maxim 40 km/h. Pentru ca m-am descurcat foarte bine, am prins incredere si am lasat emotiile la spate. M-am comportat impecabil in trafic! Asigurare, semnalizare, am stat pe banda 1 ori de cate ori a fost libera, lasat incet la trecerile de pietoni.
Ajungeam la o intersectie semaforizata, unde pe banda 1 mergeai la treapta, pe un drum ce trece peste calea ferata, iar pe banda 2 mergeai inainte. Pentru ca nu mi-a spus ca schimbam directia, am dat sa semnalizez sa intru pe banda 2, dar examinatorul m-a oprit si mi-a zis ca ramanem pe banda 1 si mergem la dreapta.
Portiunea de drum pe care intram a fost multa vreme in reparatii. Peste linii se trecea foarte greu, calea ferata nu avea bariera si nu era semnalizata cu semnale luminoase si sonore, doar cu semnul stop. Drumul a fost dat in folosinta cu doua saptamani inainte de ziua examenului si era renovat, iar semnalele luminoase si sonore de la calea ferata erau acum functionale.
Pentru ca venea trenul, luminile erau rosii si in fata mea erau oprite doua masini. Am stat putin, am realizat ca mai era de stat pana trece trenul, asa ca am scos masina pe liber si am lasat ambreiajul. Dupa ce a trecut trenul si s-a aprins lumina alba, am apasat ambreiajul, am bagat in viteza intai si am pornit dupa cele doua masini din fata mea. Cand sa trec de prima linie, examinatorul imi pune brusc frana. Eu m-am intors speriata spre el si el ma intreaba:
" Si cu stopul cum ramane?"
Eu initial am crezut ca glumeste, apoi am vazut in ochii lui ca vorbeste foarte serios.
" Oprim la stop doar atunci cand nu merg luminile de averizare. Dar acum merge becul." - zic eu cu vocea tremuranda.
"Ce bec? Unde ai vazut tu bec?" - ma intreaba el.
Eu in continuare ma simteam ca la camera ascunsa si nu-mi venea sa cred ca omul asta nu a vazut ca merge becul. Statusem aproape 5 minute in fata liniei pana a trecut trenul!!!
" Va rog sa ma credeti ca merge becul. Nu a mers pana acum, dar de curand au pus becuri si functioneaza."
" Adica ma faci idiot?" - ma intreaba el vadit enervat la culme.
Eu dau in balbaiala si ii dau inainte cu becul care merge.
" Vrei sa-ti demostrez ca nu e niciun bec? Ia-o inainte si la sensul giratoriu te intorci inapoi!" - imi zice el hotarat sa-mi arate cine are dreptate.
Pornesc masina, inainte de sensul giratoriu semnalizez stanga, ma asigur, intru, tin stanga pana fac turul complet al sensului, inainte sa ma apropi de iesire semnalizez dreapta, ies, opresc semnalizarea si tin tot inainte pana ajung iar la liniile de cale ferata. Las usor sa vada omul daca merge becul.
"Mda, pe partea asta merge. Dar pe partea cealalta nu merge sigur! Am mai trecut azi pe aici!" - zice el nervos.
Dupa ce trec liniile, o pune pe doamna care era martora sa se uite si sa spuna daca merge becul. Doamna se intoarce repede si spune "Nu!".
Am crezut ca mor!!!
In fractiune de secunda insa a revenit si a strigat "Merge! Merge!"
"Inseamna ca merge intermitent. Am mai trecut azi pe aici si nu mergea" - zice hotarat examinatorul. Imi venea sa-i zic vreo doua!
Restul examenului a decurs foarte bine: am intrat intr-o zona rezidentiala (20km/h si sens unic), prima la stanga (tot sens unic), prima la dreapta (trecere de pietoni si pieton ?), cedeaza trecerea, pornire in rampa, mers cu spatele doar vreo 10 metri, intersectie cu stop, apoi la stanga, apoi la dreapta intr-o parcare, parcare cu spatele intre doua masini, iesit din parcare la stanga, oprit.
"Semanti aici!" - imi zice examinatorul.
Dupa ce am semnat se apuca sa traga liniute pe foaie.
"18 puncte. Admis."
????????
A urmat o alta intamplare ciudata, in ultima masina, unde am fost martor doamnei care mi-a fost mie martor, dar nu o voi mai povesti deoarece nu cred ca mai are rost sa mi-o aduc aminte. Aveam ce-mi dorisem si asta era tot ce conta ?
Permisul mi-a venit luni, prin posta.
Un singur lucru vreau sa mai spun: daca esti din Medias, vrei sa faci scoala de soferi si ai nevoie de o recomandare, eu iti recomand scoala de soferi Xpert Driver. Se face scoala adevarata si scoate sofer din tine. N-o sa-ti para rau! ?
