Dintr-un anumit punct de vedere, putem spune că trăim vremuri paradoxale. Ideologia liberală a societăţilor democratice glorifică libertatea individuală şi încurajează individul să gândească fără limite, să acţioneze pe deplin neconstrâns pentru atingerea scopurilor proprii. Pe de altă parte, libertatea mea se termină unde începe libertatea celuilalt iar astăzi, în era corectitudinii politice această graniţă a devenit tot mai greu vizibilă: o simplă privire, un simplu comentariu, o simplă apreciere cu referinţe culturale nepotrivite pot fi privite ca un afront la adresa celuilalt. Suntem liberi, dar în acelaşi timp apăsați de imperativul de a nu leza fizic (ceva mult mai intuitiv de înţeles), dar mai ales moral şi psihologic pe ceilalţi (ceva mai greu de înţeles, într-un deceniu saturat de rolul central al traumei în discursul public şi profesional), iar acest context  poate crea un anumit sentiment de tensiune în comunitate.  În acela...