Fiecare carte are de spus o poveste, însă, atunci când o carte îndrăznește să facă acest lucru evidențiind adevăruri incomode, reușește (cu sau fără voia autorului) să zguduie certitudini sau să tulbure ordinea prestabilită. De aceea, de-a lungul istoriei, multe cărți au fost interzise, nu pentru că spun ceva greșit, ci pentru că mesajul lor este adesea prea puternic și greu de digerat de către societate sau părți ale acesteia. Acest articol este mai mult decât o listă de lecturi, este un îndemn: o pledoarie pentru libertatea de a citi și la curajul de a deschide exact acele pagini pe care anumite puteri, convențiile sau frica ar vrea să le închidă pentru totdeauna, la reflecție asupra libertății și a cenzurii, și la celebrarea gândirii critice. Pentru că acolo unde cărțile sunt interzise, se interzice și gândirea liberă. 

Într-o societate democratică, libertatea de exprimare ar trebui să includă, fără echivoc, și libertatea de a citi. Și totuși, de-a lungul timpului, libertatea de a citi a fost pusă sub semnul întrebării: numeroase cărți au fost interzise sau contestate pentru temele incomode, limbajul considerat ofensator sau viziunile politice și sociale prea provocatoare. Uneori, tocmai aceste cărți ne ajută să înțelegem mai bine lumea, să ne dezvoltăm empatia și gândirea critică. Le recomandăm nu în ciuda istoriei lor controversate, ci tocmai pentru că lectura lor este un exercițiu de libertate.

Minunata lume nouăde Aldous Huxley

Publicat în 1932, romanul a fost interzis în Irlanda imediat după apariție, pentru conținutul considerat blasfemator și obscen. Ulterior, a fost interzis sau contestat și în Australia și în mai multe state din SUA, pe parcursul secolului XX. Distopia lui Huxley imaginează o societate în care controlul total este mascat sub aparența fericirii și a progresului tehnologic. Este o critică lucidă a manipulării prin confort și conformism, o lectură esențială pentru oricine dorește să înțeleagă cum libertățile pot fi erodate fără zgomot, dar cu efecte durabile.

Fahrenheit 451 de Ray Bradbury

A fost contestat și interzis în mai multe state americane, inclusiv în Florida (1992), pentru limbajul considerat ofensator și pentru critica directă la adresa cenzurii și a autoritarismului. Romanul imaginează o societate în care cărțile sunt arse, iar gândirea critică este considerată periculoasă. Lectura acestei cărți este cu atât mai relevantă astăzi, într-un climat în care informația e manipulabilă, iar cultura dezbaterii pare amenințată.

Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee

Interzisă sau contestată constant în școlile americane încă din anii ’60, cartea a fost criticată pentru limbajul rasist și temele sensibile legate de viol și injustiție. În ciuda controverselor, este una dintre cele mai importante și îndrăgite cărți americane. Harper Lee reușește să exploreze cu delicatețe, dar și cu fermitate, tema nedreptății rasiale prin ochii unei fetițe, într-o poveste care rămâne profund umană și actuală.

Culoarea purpurie de Alice Walker

Romanul a fost interzis în mai multe școli și biblioteci din SUA, în special în anii ’80 și ’90, din cauza conținutului sexual explicit, a limbajului dur și a temelor de abuz și discriminare. Este o poveste de o forță emoțională rară, care urmărește viața unei femei afro-americane supusă abuzurilor, dar care, treptat, își recuperează vocea și demnitatea. Este un roman despre supraviețuire, solidaritate feminină și speranță.

Povestea slujitoarei de Margaret Atwood

Interzisă sau contestată frecvent în SUA pentru conținutul sexual și critica la adresa religiei, cartea descrie un regim distopic teocratic, în care femeile sunt reduse la funcții reproductive. Povestea este un avertisment dur, dar necesar, despre cum se pot justifica abuzurile prin dogme și despre cât de fragilă poate fi autonomia corpului și a conștiinței.

După cum spune chiar Margaret Atwood: „Nimeni nu crede că așa ceva se poate întâmpla până când se întâmplă”, o frază care surprinde perfect tensiunea acestui roman și miza sa: aceea de a nu lua niciodată libertățile de azi ca pe o garanție perpetuă.

Nu putem să nu menționăm și romanul1984 de George Orwell. Publicat în 1949 și interzis imediat în URSS pentru satira politică la adresa regimului totalitar, romanul a fost contestat ulterior și în SUA, în special în Florida (1981), unde a fost acuzat de promovarea comunismului și conținut sexual explicit. 

1984 rămâne una dintre cele mai tulburătoare distopii ale secolului XX, descriind o societate în care supravegherea totală și manipularea limbajului devin instrumente de control absolut. Este o carte esențială pentru a înțelege pericolele ideologiilor extremiste și fragilitatea adevărului într-o lume în care realitatea poate fi rescrisă.

Pentru o analiză mai detaliată despre contextul în care a fost scrisă și despre „profețiile” care pare că s-au adeverit, te invităm să citești articolul nostru dedicat: Cărți care au schimbat lumea: 1984 de George Orwell.

Libertatea de a citi nu înseamnă doar accesul fizic la o carte

Libertatea de a citi înseamnă și dreptul de a alege ce citim, cum înțelegem lumea, ce întrebări punem și ce valori cultivăm. Când o carte este interzisă, e interzisă o perspectivă. Iar când mai multe voci sunt reduse la tăcere, societatea riscă să devină un ecou al unei singure narațiuni. Tocmai de aceea, apărarea literaturii este un act de responsabilitate civică.

Dacă vrei să descoperi și alte titluri cu istorie controversată, dar cu putere de transformare, te invităm să explorezi selecția noastră dedicată: Raftul Cărților interzise.

Aceste cinci cărți, interzise cândva, sunt astăzi piloni ai literaturii mondiale. A le citi înseamnă a înțelege mai bine libertatea și fragilitatea ei. Libertatea de a citi nu este un dat garantat, ci un drept câștigat și păstrat prin exercitare constantă, prin curiozitate, prin reflecție și prin refuzul de a accepta tăcerea impusă. Într-o epocă în care tentația simplificării, a cenzurii morale și a controlului informațional persistă, ele ne oferă instrumentele de care avem nevoie: gândire critică, empatie, luciditate. Să le păstrăm pe rafturi, să le oferim mai departe, să le discutăm. Mai ales într-o perioadă în care realitatea pare uneori desprinsă din ficțiune, aceste cărți ne ajută să recunoaștem riscurile tăcerii și să apreciem vocile care nu se lasă reduse la tăcere.

Găsești aceste titluri pe rafturile libris.ro disponibile, discutabile, de citit și recitit. Și poate că, în fața raftului, nu vei simți gravitatea istoriei lor interzise, dar vei ști că ai ales o poveste care a trecut testul timpului, al ideologiei și al fricii. Iar asta e, într-un fel tăcut, cel mai puternic gest de libertate pe care îl poți face ca cititor.

Până data viitoare, să ne citim cu bine.

Articol realizat de Roxana Molocea pentru libris.ro.
„Cărțile m-au urmărit, uneori mai timid, alteori mai hotărât, întreaga viață. Începând cu povestirile lui Ion Creangă citite de tatăl meu (cu savurosul și autenticul său accent), continuând cu nopțile nedormite, luminate de magia lecturii din liceu, până la bazele teoretice acumulate în cadrul Facultății de Litere și apoi la descoperirea rotițelor din spatele industriei odată ce am devenit parte din echipa Libris, viața m-a împins, spre norocul meu, din ce în ce mai aproape de lumea cărților.

Lectura este, pentru mine, un exercițiu continuu de empatie. Nu vom cunoaște niciodată cu adevărat și în profunzime viața altei persoane. Fiindcă ne lipsește această capacitate, avem nevoie de resurse, de exercițiu. În acest sens, lectura este esențială. Trebuie să citim, să avem contact cu poveștile de viață a zeci, sute de alți oameni, povești mai mult sau mai puțin codate, ca măcar să începem să înțelegem noi și noi perspective, care să ne ajute să fim mai înțelegători, mai toleranți, mai buni, mai umani.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici