Mă plictisesc să tot aranjez cornul păpuşoiului adus de ultimul Moş Crăciun, şi nu prea mai am nici petice pentru o rochiţă nouă pentru perechea sa, păpuşa. Rochiţa i s-a învechit, are nevoie de o alta, iar eu nu mai am deloc petice.

Las în urmă mirosul gogoşilor dospite şi sfârâitul uleiului încins în tigaie, pregătită pentru prima ,,şarjă’’. Nu mă aude mama când ies din casă. Ajung la poartă, mă uit din deal în vale. Nu o iau la deal, că pământul este dezgheţat şi drumul acoperit de nămol. Trec printre băltoace şi împing portiţa de la casa de peste drum. Nu o împing prea tare, ca să nu cadă peste mine, mi s-a mai întâmplat. Nu au reparat-o până acum, iar de pus drugul, nici vorbă nu poate fi. Pe o parte şi alta a potecuţei late de un pas, dau să scoată capete ghioceii. Au mulţi ...