Foarte multe porcării s-au scris lunile acestea depre făina de greieri și obligativitatea ca poporul de daci liberi să se apuce urgent să consume insecte. Jenante au fost inclusiv reacțiile politiceinilor români și nu mă refer aici la politicienii cultivați să fie naționaliști de fațadă, suveraniști de carton care put a ortodoxism chirilic și sunt pregătiți să ne vireze pe toți în serenitatea siberiană de la pieptul maicii Rusia. S-au raliat la aceste idei miniștri, politicieni din partidele de guvernământ, altminteri principalii profitori ai fondurilor care se scurg dinspre Europa de douăzeci de ani încoace. De fapt, tocmai genul acesta de atitudini ale politicienilor noștri, asa zis frecventabili, ne-au făcut complet irelevanți în politica europeană, atât de irelevanți încât până și țări de două sau patru ori mai mici, așa cum sunt Ungaria și Croația, au mai multă trecere în Europa și mai multe beneficii legate de apartenența la Uniune decât noi.

În primul rând, nu va exista obligativitatea consumului de insecte pentru nimeni din Europa. Consumul de insecte a fost permis și până acum în Europa (nu cred că a fost arestat nimeni care a avut curiozitatea să mănânce un greier), ceea ce s-a modificat efectiv, a fost reglementarea acestuia, reglementare care nu este același lucru cu obligativitatea. Chestiunea reglementării acestor insecte pornește de la două chestiuni aparent diferite: 1. necesitatea strategică de a identifica surse noi de proteine pentru ca populatia uniunii să facă fața provocărilor globale care vin (creștere demografică, schimbări climatice, epuizarea fertilității solurilor, dar și epuizarea celorlalte resurse aflate în legătură cu agricultura, după un secol de utilizare intensivă etc); 2. nevoia de a analiza, testa, reglementa folosirea în industria alimentară a noilor ingrediente propuse de cercetare. Cu alte cuvinte, în materie de insecte edibile Uniunea Europeană nu a făcut altceva decât să-si exercite atribuțiile specifice de reglementare unitară a acestei spețe la nivelul pieței comune. Practic, nu există nici un fel de obligativitate ca brutarii să puna făină de greieri în pâine, alimentele care conțin insecte urmând să fie consumate, ca și până acum, în mod voluntar.

Chestiunea nu este o obsesie a Uniunii Europene. Și alte agenții internaționale, precum Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO), și-au concentrat atenția asupra consumului de insecte comestibile, fiind preocupate, la rândul lor, să evalueze posibilele riscuri biologice, toxicologice și alergene ale consumului de insecte și investind în dezvoltarea unor metode analitice de verificare a autenticității, calității și siguranței produselor pe bază de insecte.

Greierii și alte insecte comestibile au câștigat atenția cercetătorilor ca o potențială sursă de hrană și din alte motive decât cele amintite mai sus (nutriționale: greierii sunt o sursă bogată de proteine, grăsimi sănătoase și micronutrienți, cum ar fi fier, calciu și vitamina B12 și chiar fibre. De fapt, greierii conțin mai multe proteine pe gram decât carnea de vită, pui sau porc. De asemenea, sunt o sursă bună de fibre; Sustenabilitate: în comparație cu animalele tradiționale, cum ar fi vacile sau porcii, greierii necesită mai puțin pământ, apă și hrană pentru a produce aceeași cantitate de proteine. Acestea produc mai puține emisii de gaze cu efect de seră și generează mai puține deșeuri; acceptarea culturală: în multe părți ale lumii -Thailanda, Mexic și părți ale Africii, insectele sunt deja o sursă de hrană comună și acceptată; Disponibilitate: greierii sunt ușor de cultivat și pot fi crescuti la scară mică, ceea ce îi face o sursă potențială de hrană pentru oamenii care trăiesc în zone cu acces limitat la alte surse de proteine.)

Chiar și în Europa anumite insecte au fost consumate ocazional de-a lungul vremii: în unele părți ale Spaniei, lăcustele prăjite sau „chapulines” sunt o gustare populară, în Italia, pupele de molii de mătase prăjite, sau „bachi da seta fritti”, sunt considerate o delicatesă, în țările nordice, păstorii de reni consumă în mod tradițional un tip de larve numite „varma”, care se găsește în lemnul putred. Personal, am o mulțime de idiosincrazii alimentare care acoperă generos toate artropodele comestibile, inclusiv cele plasate generos în categoria fructelor de mare (creveți, crabi, homari etc), deci pot sa înțeleg, până la un punct, isteria cauzată de amenițarea că în jurul nostru anumiți oameni vor alege să consume insecte.

Un atac mizerabil la adresa principalului producător de pâine

Circulă intens pe grupurile de WhatsApp un atac grobian la adresa principalului producător local de pâine. Motivul atacului este acela că a fost preluat de o firmă multinațională, a cărui produse „conțin făină de greieri”. Se cere boicotul produselor companiei, „falimentul prin neconsum” al acesteia. Atacul seamănă cu alte tentative celebre de manipulare a pieței: cea recentă, când se transmitea românilor că 500 de persoane se îmbolnăvesc zilnic de covid de la la pâine sau cu cea în care a fost implicată, în urmă cu 10 ani, fabrica de pâine Titan pe motivul că produsele fabricii respective ar contine Initium și ar specifica pe etichetă că respectă principiile Codex Alimentarius. Pe atunci, ghioceii suveraniștilor de astăzi făceau nopti albe pe la OTV vorbind aproape în termeni metafizici despre Codex Alimentarius care le suna lor ca un fel de pact cu diavolul al industriei alimentare menit să otrăvească populatia. Despre Initium, un erbicid proaspat creat la vremea aceea de BASF, ce să mai vorbim, el nu avea nici o legătură cu grâul sau făina, dar având un nume care trimitea la romanele lui Dan Brown era perfect pentru a sădi neîncrederea consumatorilor predispuși la teoriile conspirației. Au dat greutate conspirației despre Initium inclusiv intervențiile unor răposați celebri, precum profesorul Mencinicopschi, care au vorbit în dodii despre subiect. Fabrica respectivă a fost în cele din urmă închisă, nu neaparat din aceste motive, dar ele au săpat la baza reputatiei unei companii care avea experiență de piață si o mulțime de angajați români. În atacul la care este supus liderul pieții se spun o multime de lucruri neadevarate despre acesta, de exemplu că nu ar mai cumpăra făina de la morile din grup (practic, se sugerează că făina ar veni de la multinationala mamă și ar fi deja contaminată cu greieri). În realitate, producătorul de pâine român cumpară saptămânal cantităti semnificative de făină de la aproape toți producătorii mari din piață, politică de achiziții care are justificări economice serioase si pe care nu cred că multinaționala are un motiv să o schimbe. Până la urmă, singurul rezultat adevărat al naționaliștilor și suveraniștilor nu este altul decât acela de a pune umărul la subminarea și distrugerea unui brand national, pentru ca acolo duce întodeauna exacerbarea până la paroxism, prin informatii false, a fricii consumatorilor. Și poate ar trebui să aruncam o privire amănunțită în istorie: sunt o mulțime de exemple de țări care au sfârșit pustiite tocmai de oamenii politici care s-au cocoțat la conducerea lor clamând că sunt singurii care-și iubesc țara.

Ce știm cu adevărat despre adaosul de făină de greieri în pâine

Fiind preponderent proteică (proteine 66 g, grăsime 25,5 g din care acizi grași saturați 8,4 g, umiditate 6.8 g , fibre 3,5 g, glucide 2 g si sare 0,87 g), ca și consumator, m-aș îngrijora mai degrabă dacă nu cumva făina de greieri ar fi adăugată în carne și mezeluri. De fapt, au existat studii despre utilizarea în această direcție, chiar și în înghețată, faina de greieri având proprietați interesante de emulsionare si gelifiere. În general, încorporarea făinii de greieri în pâine a dus la un conținut ridicat de proteine, fier, fosfor și carbohidrați și o culoare mai închisă a cojii. Adaosuri de până la 10 % nu a redus acceptabilitatea consumatorilor, iar calitatea fizică au fost comparabile cu produsele de control. Accentuarea culorii cojii de pâine si continutul proteic ridicat al acesteia a ridicat problema posibilității ca faina de greieri să contribuie la creșterea conținutului de acrilamidă din produse. Problema e rezolvabilă, doua studii ale unor cercetători lituanieni, publicate anul acesta, au arătat că fermentarea făinii de greieri cu bacterii lactice (Lactiplantibacillus plantarum, Lacticaseibacillus casei) conținutul de acrilamidă poate fi scăzută atât în pâine cât și în biscuiți. Personal, aș prefera ca fiecare dintre noi să se raporteze la acest subiect cu decență și demnitate și să aibă încredere că nici un brutar român nu-și permite să pună în pâine ingrediente care ar putea să dezamăgească așteptările consumatorilor.