Pe vremea comunismului, în România, lucrurile erau simple. M-a frapat un videoclip despre un concurs de degustare a pâinii din anii ’60 care pornea cu o listă de ingrediente de bază: “lapte, sare, zahăr, drojdie, margarină și, bineînțeles, făină.” Toată lumea știa aceste ingrediente, le folosea fără să se gândească prea mult la ele și le aprecia fără controverse sau teamă. Era un timp în care mâncarea era văzută mai mult ca o necesitate decât ca o sursă de potențiale pericole.
Astăzi însă, fiecare dintre aceste ingrediente a devenit un subiect de dezbatere. Laptele este adesea demonizat pentru presupusele sale efecte hormonale și intoleranța la lactoză. Sarea, odată considerată esențială, este acum văzută ca un inamic al sănătății cardiovasculare. Zahărul? Este etichetat ca “otravă” în multe cercuri. Drojdia ridică suspiciuni, margarina a trecut de la “soluția sănătoasă” pentru unt la simbolul grăsimilor trans, iar făina albă a devenit o emblemă a alimentelor procesate, pline de “pericole”.
Dar să aruncăm o privire mai atentă la aceste mituri moderne și să vedem ce spune, de fapt, știința:
Laptele: Este o sursă de calciu, proteine și nutrienți esențiali. Într-adevăr, intoleranța la lactoză este o realitate pentru unii oameni, dar pentru majoritatea, laptele rămâne un aliment benefic, contribuind la sănătatea oaselor și la dezvoltarea musculară.
Sarea: Este vitală pentru funcționarea corectă a organismului. Deși consumul excesiv poate fi dăunător, eliminarea completă din alimentație nu este soluția. Echilibrul este cheia.
Zahărul: În cantități moderate, nu este periculos. Problema reală apare atunci când este consumat în exces. Este important să reținem că nu ingredientul în sine este problema, ci modul în care este integrat în dietă.
Margarina: A fost inițial promovată ca o alternativă sănătoasă la unt datorită conținutului său scăzut de grăsimi saturate. Deși unele margarine mai vechi conțineau grăsimi trans nesănătoase, produsele moderne au fost reformulate și sunt mult mai sigure pentru consum.
Făina albă: A fost aspru criticată ca fiind “fără nutrienți”, însă rămâne o sursă importantă de carbohidrați și chiar de vitamine și minerale. Deși făina integrală oferă mai multe fibre, ambele tipuri de făină pot avea un loc într-o dietă echilibrată.
În anii ‘60, oamenii nu erau speriați de aceste ingrediente. Pâinea era acceptată așa cum era, fără vreo frică indusă de “experți” moderni, a căror agendă pare să fie mai mult despre atragerea atenției decât despre transmiterea adevărului. Astăzi, vedem cum untul și ouăle, odată demonizate, sunt acum reabilitate în urma unor noi studii. Astfel, știința nutriției are capacitatea de a-și revizui concluziile pe măsură ce apar noi dovezi, spre deosebire de miturile alimentare care perpetuează frică și confuzie.
Este interesant de reflectat asupra acestei tranziții de la Homo sapiens, care consuma mâncarea fără teamă, la Homo phobius, mereu înfricoșat de ce pune în farfurie. Cum și de ce am ajuns să ne temem de alimentele care, de secole, au hrănit generații întregi? Poate este timpul să ne relaxăm și să revenim la o relație mai sănătoasă cu mâncarea noastră.
