Am decis sa imi iau timp pentru a scrie acest articol pentru ca reflectez de mult timp asupra acestei intrebari. Scriu si pentru ca am perspectiva data de experienta de lucru de peste 10 ani in mediul ateu al afacerilor, lucru care cred ca ofera greutate parerii mele despre acest subiect.

Dex online defineste religia astfel: “RELÍGIE, religii, s. f. 1. Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul” si tot Dex Online ofera un citat din M. Eminescu „127. Religia – o frază de dînșii inventată, Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug.” Sursa: https://dexonline.ro/definitie/religie

Si pentru ca Dex Online nu aminteste de religie ca fiind un mod de relationare a omului cu o forta superioara, o sa citez si Wikipedia: “Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.”

Si daca este sa simplificam toate definitiile religiei, am putea sa le sintetizam prin regula de aur a compasiunii “ce tie nu-ti place altuia nu-i face”.

…

Privim in istoria omenirii si putem vedea vedea cat de esentiala si reala este religia, cate imperii a condus si cat de multe decizii de stat s-au luat aproape exclusiv din motive religioase. Vedem cum marile minti, marii intelepti si marii conducatori religiosi au influentat regi, imparati, monarhi si presedinti.

Vedem ca anumite comunitati religioase folosesc codul moral adus de religia lor pentru a face acte de compasiune fata de semeni indiferent de credinta, altele pentru a-si argumenta cruzimile. Vedem teroristii care recita versuri din Coran pentru a justifica atrocitatile pe care le comit. Credintele colective sau credintele unor indivizi izolati care au detinut puterea de-a lungul secolelor sunt cauza primara a crimelor, abuzurilor, oprimarii si separarii pe planeta noastra.

De-a lungul timpului religia a fost jefuita de adevaratul ei inteles. Mintea si inima noastra, este plina de mesajele de separare pe care le transmit cei care isi afirma doctrina in mod exclusivist sau de cei care au pe mana puterea religioasa intr-o forma sau alta. Vedem cum unii preoti folosesc scripturile pentru a semana frica si vina in mintea si in inima oamenilor – cu toate ca Noul Testament predica o religie a iubirii si compasiunii. Din sursa a pacii si instrument de unire, religia a devenit in mana oamenilor o sursa a dezbinarii, din forta a armoniei si compasiunii, a devenit forta a separarii.

Intr-o asemenea atmosfera planetara, este normal sa privim cu suspiciune pe cei care discuta despre religie si mai ales sa ii ocolim. Este normal sa evitam sa ne asociem lor. Este normal sa le aplicam o eticheta. Este normal sa ne fie teama sa vorbim si sa dorim sa evitam discutiile pe teme religioase sau sa impartasim experiente de natura religioasa in mod liber, cu toate ca aceste discutii ne fascineaza, adauga o dimensiune si o savoare speciala vietii si exercita o intensa atractie asupra multora dintre noi.

****

Daca ajungem sa purtam discutii deschise cu cat mai multi oameni, vom vedea ca o majoritate covarsitoare a avut la un moment dat in viata cel putin o experienta speciala, de natura spirituala, greu de impartasit; si pe care daca ar impartasi-o ar fi clasati in categoria celor fanatici sau nebuni.

Si nimeni nu vrea sa ajunga in aceasta categorie, nu?

Deci, daca simtim nevoia de acest tip de impartasire, sau daca suntem lideri de opinie si este necesar sa facem afirmatii care pot avea conotatii moral-religioase, cum am putea si cum ar trebui sa vorbim despre acestea?

Observam la nivel mondial exista o intensa aviditate de schimbare, de cunoastere si de iesire din limitarile materialismului. Filmele de tip basm au in prezent cea mai mare audienta aducand anual in bugetul USA miliarde de euro, aceasta fiind reflectarea materiala a dorintei intense a omenirii de a atinge si vedea supranaturalul. Semn ca oamenii sunt mult mai deschisi la discutii despre spiritualitate si supranatural decat acum 30 de ani.

1. Dialogul sub umbrela religiei nationale: ortodoxia.
   

In acest moment, Europa de vest este singura oaza care si-a mentinut secularismul. In tarile estice, in SUA, Canada, UK, Germania si tarile nordice, religia este extrem de nepopulara. So we are lucky so-to say. In aceste tari prolifereaza cu usurinta religii orientale care nu implica credinta intr-un Dumnezeu ca de exemplu Buddhismul. Acestea sunt mai bune decat nimic si aduc fiorul redescoperirii de sine insa nu aduc fiorul sacru pe care il poarta cu sine ortodoxismul.

In Romania, aproape singurul mod de a te referi la religie, si sa fii in acelasi timp protejat de consecintele (aproximativ) nefavorabile ale acestui lucru, este referindu-te sau sustinand intr-o forma sau alta credinta Ortodoxa. Poti vorbi despre sfinti, pelerinaje la manastiri si despre post. Poti aparea pe posturi nationale si vorbi despre aceste lucruri fiind convins ca iti vei atrage simpatia tuturor, asa cum fac politicienii, folosind religia ca arma politica (cand de fapt multi dintre ei inteleg cu greu valorile religioase)

In privinta discutiilor in public despre credinta ta ortodoxa – cu toate ca este credinta nationala, acest tip de dialog patrunde cu greu in mediul de afaceri. Este ok sa spui in acest mediu de business ca tii post, (toti au o mama sau o bunica care inca face acest lucru), deci nu este un act complet rupt din peisaj. Daca lucrezi intr-o multinationala, ai ceva mai mult curaj si ti-ai gasit niste colege cu preocupari asemanatoare, in acest mic cerc poti vorbi despre pelerinaje la manastiri, depre un calugari care indruma masele sau despre un parinte ortodox cu har.

Poti deasemenea sa spui ca te duci din cand in cand sa saruti moastele unui Sfant Parinte insa deja ai intrat pe un teren alunecos – in acest moment ai pierdut aproximativ 30% din audienta care pana atunci iti oferea credit. Poti sa arati poza lui Arsenie Boca pe care o tii in portofel argumentand ca ti-a pus-o acolo sotia. Poti vorbi fara sa fii blamat insa tu simti deja ca imaginea prafuita a Bisericii se va rasfrange si asupra ta in mod inevitabil.

Daca vrei sa nu te expui foarte tare acestor pericole, dar in acelasi timp sa vorbesti despre minunile ortodoxiei, iti vei dori sa o faci intr-un mod care nu ii indeparteaza pe ceilalti.

Eu am observat, si recomand, ca atunci cand te afli in acest domeniu sa lasi in seama preotimii dezbaterile ideilor abstracte si sa iti intorci privirea catre povesti simple.

Dialogul ortodox se impleteste cel mai bine cu story telling-ul si istoriile personale sau relatarile altora despre evenimente speciale la care au luat parte. Pelerinajele anuale de zilele Sfintilor neamului romanesc sunt mereu urmate de un alai de istorisiri ale unor miracole petrecute la mormantul acestor Sfinti sau in urma rugaciunilor adresate de pelerini acestora. (ex: Parintele Arsenie Boca, Sfanta Paraschiva, Parintele Ilie Lacatusu din cimitirul Giulesti, Sfintii inchisorilor si multi altii pe care i-a produs ortodoxia)

Indiferent ca sunt efectul unei forte superioare sau efectul autosugestiei, aceste evenimente speciale sunt in numar atat de mare incat nu le poate fi negata existenta. Daca abordezi istorisirile pastrand o nota obiectiva (chiar daca te simti intens impresionat/a si implicat/a) vei avea multe sanse sa ajuti oamenii sa se deschida fata de tine cand va fi sa vorbeasca pe teme asemanatoare si vei fi la adapost de etichete prea necrutatoare.

Deasemenea daca ti-a trecut prin cap sa dezbati idei neortodoxe precum ecumenismul, fa-o informat. Nu uita ca peste 5000 de fete bisericesti si mireni au semnat actul care se opune unirii religiei ortodoxe cu celelalte religii pentru a forma o Biserica universala. Vezi mai multe aici.

1. Afirma valori universale.

Pace, libertate, progres social, egalitatea în drepturi, demnitatea umană, solidaritate, toleranță, respect față de natură și responsabilitate – lista inscrisa în Carta Națiunilor Unite și în Declarația Universală a Drepturilor Omului si care sunt foarte usor acceptate in mediul de business deoarece cateva dintre acestea fac parte din planul de dezvoltare al companiilor.

Daca nu ocupi o pozitie care sa iti ofere autoritatea cuvantului (nu esti preot sau calugar) insa isi doresti sa influentezi in bine pe cei din jur, un mod sigur de a face acest lucru este sa iti elaborezi un discurs in jurul valorilor universale. Si sa ramai pe terenul sigur al acestora…. cel putin pentru ziua respectiva.

Este foarte bine sa faci relatari ale experientelor spirituale personale pentru a influenta in bine cat mai multi oameni. Acesta este un mod minunat de arata ca in Univers, totul este cu putinta.

Insa daca nu ai un discurs bine pus la punct, daca nu esti deplin convins/ă ca vorbesti unui om care are nevoie de povestea ta si are capacitatea de intelegere necesara, este cu mult mai bine sa nu intri in dispute religioase pentru ca acestea au potential mare de a afecta chiar si cele mai vechi prietenii.

Daca insa faci parte dintr-o minoritate religioasa, cu siguranta vei simti nevoia sa iti exerciti influenta asupra celorlalti aducandu-i “pe calea cea buna” insa aceasta este o incercare sortita esecului in marea majoritate a cazurilor. Ortodoxismul romanesc este atat de bine inchegat incat putine comunitati religioase reusesc sa se extinda. Mai mult, imaginarul colectiv este atat de puternic incat lupta ta poate fi considerata de la bun inceput o lupta pierduta.

De ce spun asta?

Vin cu un exemplu.

Daca sa spunem ca avem doi prieteni buni iar primul A afla intr-o buna zi despre al doilea B ca acesta face parte dintr-o familie de evrei, toata relatia lor va fi afectata aproape imperceptibil, dar durabul. Cum asa?

Daca A ii va cere bani lui B si el va refuza, va da vina pe faptul ca B este evreu. Daca B ii va spune ca pleaca intr-o calatorie, A va gandi ca a plecat la familia lui de evrei.

Daca B ii va spune ca s-a casatorit, A se va intreba daca sotia lui B a aderat la iudaism. Daca B ii va spune ca i s-a intamplat ceva rau, lui A ii va trece fulgurant prin cap ideea ca evreii l-au ucis pe Iisus, deci probabil este blestemul natiei sale care s-a abatut si asupra sa.

Iar daca B va incerca sa isi exprime chiar si cea mai vaga parere despre religie, la momentul respectiv exista o probabilitate foarte mare ca A sa fie in garda in fata oricaror afirmatii religioase venite dinspre prietenul sau.

Iata un exemplu simplu de cum pot afecta relatiile imaginarul colectiv si stereotipiile. Tot astfel este daca iti afirmi apartenenta la un anumit set de credinte, gen cele centrate in jurul karmei sau teoriilor reincarnarii.

Te vei mentine deci pe un teren relativ sigur si iti vei face un mare favor tie insuti daca iti alcatuiesti un discurs in jurul valorilor universale, indiferent carei religii ii apartii.

La urma urmei suntem o societate bazata pe stiinta si fapte reale – acestea sunt cele care ne mentin stabilitatea – perspectiva stiintifica a fost cea care a reusit sa ne indeparteze de Evul Mediu. Limba stiintei este limba principala pe care ar trebui sa o folosim ca mijloc de a demonstra pulsatia inimii sau existenta unei dimensiuni superioare in viata noastra. (Fizica cuantica se indreapta vertiginos inspre acest tip de demonstratii, influentand si tragand dupa sine si celelalte stiinte)

Persoanele foarte dedicate spiritualitatii vor avea de protestat la aceasta perspectiva, deoarece a-si afirma apartenenta religioasa apare ca o chestiune de ordin fundamental, un mix de loialitate fata de natiune, fata de comunitatea in care sunt crescuti si formati si fata de sine insusi.

1. Formeaza-ti o voce puternica si autoritara.

Despre religie mai poti vorbi …. absolut deschis

Daca esti preot, rabin, predicator sau ai autoritate spirituala esti pe o pozitie ideala. Poti vorbi liber si deschis. Vei putea fi un exemplu de forta spirituala care poate aduce schimbari masive in comunitate, fara sa fii ucis. (Daca insa nu faci lucrurile conform procedurilor interne, ai sanse mari sa fii excomunicat …)

Iar daca esti puternic indreptat spre religie fara a avea insa o pozitie de autoritate formala si ti-ai format deja gustul spre confruntarea cu monstrul colectiv al stereotipiilor, in acest caz e important sa nu te mai preocupe nici daca te concediaza multinationala pentru care lucrezi, nici ce crede vecinul despre tine, nici ce etichete iti aplica, nici daca ai puterea de a-l influenta sau nu, nici daca te va turna guvernului comunist care apoi te va aresta si tortura. Si sa le iei ca pe un dat.

Sa nu uitam ca marii Sfinti romani si Marile Spirite ale Umanitatii au adoptat aceasta pozitie de la varstele cele mai fragede deoarece au simtit cu tarie ca au o misiune si s-au sacrificat pe ei insisi pentru a o aduce la bun sfarsit. Au crezut cu tarie ca pot schimba lumea, si chiar au facut-o.

Ei sunt adevaratii eroi care participa la redefinirea cuvantului “umanitate”.

Nu imi amintesc daca Buddha a murit de batranete sau nu, insa 90% dintre cei care au adoptat in istorie aceasta pozitie de forta, au trezit intense sentimente de ura si razbunare (gratuita sau nu), o opozitie pe masura fortei cu care isi afirma credintele. Sfarsitul lor este de cele mai multe ori nenatural – sunt ucisi moral sau fizic de semenii lor si chiar de comunitatea pe care au transformat-o.

Deci daca ti-ai format gustul pentru eroism si nu ai o problema cu sacrificiul de sine pentru o cauza mai inalta, nu ai o problema cu a simti racoarea inchisorilor romanesti moderne sau cu a avea vecini de celula, aceasta este calea cea mai curata si mai dreapta.

***

Personal, am o indreptare profund umanista si incluziva si manifest toate cele 3 tendinte:

• aceea de a afirma puritatea de netagaduit ortodoxismului si forta spirituala a Neamului Romanesc (conferinte nu doar de obiceiuri si traditii ci si de Unicitatea Sfintelor Taine ale ortodoxiei) si de a respinge orice pare a destabiliza aceasta unitate (gen Sinodul Pan-Ortodox din Creta)
• aceea de a afirma valori universale ca binele, adevarul si frumosul si prin aceasta a privi alte cateva religii ale lumii cu egala consideratie si a le aprecia in mod egal Sfintii (Padre Pio, Sf Grigore de Nyssa, Sf Ioan Scararul, etc)
• aceea de a ridica vocea intocmai ca Ioan in pustie si a lupta din rasputeri cu stereotipiile indiferent de consecinte

Oricare dintre aceste trei tendinte poate fi servita in functie de imprejurari, insa esential este ca inainte de a ne aventura pe terenul discutiilor religioase, sa avem un sistem de gandire, argumentatie si credinte bine inchegat, sa fi citit suficient pentru a nu fi prinsi in capcane de rationament si pentru a fi inarmati cu un discurs articulat.

Astfel putem indrazni sa vorbim in fata unui public neprietenos despre religie si experientele religioase.