Sambata a fost marcata si in Romania ziua autismului. NU m-am deranjat sa aflu nici macar denumirea exacta a “sarbatorii” (se pare ca era mondiala ziua) intrucat stiu prea bine de la pacientii mei ce inseamna sa fii in Romania parintele unui copil cu autism. Probabil partea “cea mai nesemnificativa” din problema este a diagnosticului, ulterior acesti copii sunt aproape abandonati de stat si daca societatea civila nu ar ajuta in cazurile punctuale in care se solicita acest ajutor, ar fi abandonati de toata lumea. Autismul nu este un”retard”, nu este o ciudatenie, este o boala ca toate celalate dar care impiedica acel copil sa socializeze normal. Unii sunt mai norocosi si dupa ani de terapie si multi BANI ajung sa fie integrati, cat de cat in societate. Altii, cum e cazul lui Mihai (aveti aici linkul catre pagina pe care parintii lui o administreaza) raman probabil toata viata n...