Traim cu totii greu sau la toti ni-i greu. Cine e de vina pentru traiul greu in Romania?

Uneori imi gasesc greu cuvintele. Structurarea unui mesaj devine si mai dificila cand la mijloc sunt emotii, mai ales de tristete. Observ de ani de zile o dificultate in stabilirea unor colaborari. Ma refer la acel gen de colaborari care au la baza acel sentiment de „unitate intre oameni”. Stiu, suna comunist. Simplele asocieri intre oameni, care presupun recomandari sunt foarte greu de realizat la noi, desi sunt foarte benefice pentru ca ajuta la crearea unor costuri, preturi si venituri sustenabile.

Concret, daca imi place o afacere, imi place oferta sa, imi place cum m-a tratat in calitate de client eu o recomand, vorbesc despre ea. E si unul dintre motivele pentru care scriu pe blog si realizez materiale. Ceea ce fac eu nu e „influnesareala”, nu caut sa ma dau mare cu uite unde pot sa merg eu, sau iata ce pot cumpara eu. Eu am articole educative, explicate, de multe ori cu trimiteri catre cercetari reale.

Am observat multa neincredere  intre oameni. Fiecare are impresia ca este pacalit cumva de celalalt, sau ca celalalt castiga mai bine, iese mai bine din „combinatia respectiva.”  O sa sune iar comunist, insa oamenii se unesc greu pentru cauze comune constructive. E mai usor si face mai mult sens sa se uneasca pentru cauze incerte, care au la baza conspiratii. Vedeti si ultimele demonstratii politice. Adica, oamenii nu s-au unit pentru o a picheta o lege, sau un set de legi care ne afecteaza viata (in special cele economice). Au preferat sa faca demonstratii pentru o idee vaga si greu de definit, care poate usor crea violenta, cum este felul in care trebuie sa se construiasca o familie.

Nu am vazut pe nimeni sa se uneasca pentru a sprijini natalitatea, desi ne e frica ca ne corup copiii persoanele cu alte orientari sexuale. Oricum nu prea ne convine sa dea guvernul bani pentru facut copii, ca se pun tigancile pe facut copii multi. Si daca tigancile fac copii multi si ii abandoneaza, vin persoanele gay si le corup. Si rezultatul final ar fi ca am avea tigani gay care nu ar mai fura, dar ar deveni periculosi pentru dosul romanilor. Observati lipsa de ratiune, delirul?

*scuzati limbajul din paragraful de mai sus, nu e cu intentia de a jigni nici un fel de minoritate. Luati-o ca pe o exagerare pentru a atrage atentia, satira.

De ce asocierile de la noi nu rezista testului timpului?

Cand vine vorba de asocieri de proprietari, colaborari oficiale intre firme fara implicatii financiare (te recomand pentru ca imi place ce faci si meriti si m-ar ajuta sa faci si tu acelasi lucru pentru mine, sau chiar banalul link exchange – nu am reusit sa fac asta cu bloggeri),  asocieri pentru achizitii de diferite bunuri, asocieri agricole, s.a oamenii pun tot felul de piedici care ne subrezesc individual si ne complica viata.

Concret, abordez o situatie. Pe o strada sunt mai multi vecini, care un timp folosesc incalzirea pe lemne si pe peleti. Desi ar fi mai ieftin daca ar face o comanda mare, comuna, fiecare prefera  sa se descurce cum poate, desi exista numitori comuni cu caracteristici utile identice. La baza stau urmatoarele rationamente:

• Fac comanda cand vreau eu, nu cand pot toti.
• Fac comanda unde vreau eu.
• Eu fac alegeri mai bune, furnizorul meu e mai bun, deci sunt mai destept decat vecinul/vecinii. Ies mai bine ca el.
• De ce sa iasa bine vecinul la pret, ca are bani? Tocmai si-a cumparat x,y,z. Sa se descurce singur.
• De ce sa ma leg la cap? E prea complicat.
• Eu stiu mai bine, sunt mai destept, restul face alegeri proaste.

In final, nu doar ca toti avem preturi mai mari, insa sustinem si o piata a combustibilului cu o competitie agresiva si de multe ori calitate indoielnica. Observ cum multi iau decizii care la baza au cumva tot ideea de a fi mai smecher, de a-l pacali pe celalalt dar nu neaparat ca am nevoie de bani, cat pentru ca nu vreau sa ii fie lui x, y, z bine, sau mai bine decat sunt eu. Si in mai profunzime, gandirea are la baza ideea de furt si de mandrie. E ceva de care pare ca nu scapam, e adanc imprimat in ADN-ul nostru si e o combinatie fatala. Situatia de mai sus se aplica in mai multe domenii.

Cine e vinovat?

Acelasi lucru il observ si in online. Daca ai o afacere pe care o promovezi online, in afara poate de parinti, ati vazut pe cineva sa dea share, sau sa faca recomandari pe gratis? A, daca primesc ceva gratis de la mine antreprenor, poate se gandesc totusi sa ofere o multumire virtuala. De multe ori se intampla ca in cazul in care faci cadou din ceva ce produci sa nu fie bine-primit pentru ca „ce, mi-a adus ceva ce nu a reusit sa vanda” sau „oricum pentru el e mult mai ieftin”.

Imi povestea o prietena antreprenor ca un „prieten” de-al ei a preferat sa ii faca iubitei cadou o bijuterie din argint de 400 lei din mall, in conditiile in care ea avea bijuterii din argint si din aur, cu perle naturale mai ieftine. Dar a preferat sa cumpere de la un necunoscut. Recent am luat-o si eu pe calea antreprenoriatului. Nu indraznesc sa ma promovez pe pagina personala. Mi-e teama sa nu imi creasca lista de hateri,  jur. Am in lista de followeri persoane care nu ma cunosc si care imi apreciaza produsele for free.

Cine e vinovat? Cu siguranta noi, ca popor. Nu sunt vinovati nici turcii, nici invaziile, nici comunismul, nici chinezii, COVID, oculta sau Trump. Noi suntem vinovati pentru tot, la nivel individual. Tara asta e suma alegerilor individulale in materie de tot, de la cel mai mic nivel, adica de la felul in care fiecare dintre noi ne traim viata.

Nu avem o directie comuna si atunci statul pe cine sa apere? O tara, un popor, un mediu de afaceri segmentat? Politicienii, functionarii se orienteaza unde lucrurile par ca merg mai bine si anume catre cei care fac bani multi. Chiar daca si aceia fura. Dar, macar sunt uniti. Sunt uniti in furt, dar sunt uniti si produc. Si statul prin reprezentantii sai fura si el, de la altii care fac acelasi lucru. Legile sunt mulate pe poporul sau. Legile sunt proaste, poporul e prost. Fiecare poate fi geniu la el acasa, dar ca si popor…

Cine ne dezbina?

Dezbinarea aceasta este naturala. Nu ne dezbina nimeni mai mult decat o facem noi. Restul (politicieni, oameni de afaceri, rusii, americanii etc), doar profita si mai pun din cand in cand gaz pe foc. O sa o dau si eu cumva in spiritualitate, dar nu cred ca toate aceste reactii din partea noastra au la baza doar lipsa de educatie.

Am intalnit oameni teoretic foarte educati (facultati, master, care citesc carti) si cu care nu se poate colabora in nici un fel. Cred ca tine de ceva mai fin si anume sufletul nostru. Am corupt ideea de afacere prin profit cu orice pret, renuntand la moralitate pentru ca asta inseamna capitalismul (multi zic asa, e foarte gresit), am corupt educatia eficienta prin „nu e treaba mea sa educ copilul altuia, ca educatia se face acasa”, am corupt libertatea prin fiecare face ce vrea. Exista o tendinta naturala de a corupe orice idee buna, de a demonstra ca ceva nu merge, in loc sa facem efort ca acel ceva sa mearga.

Imi dau seama ca imi este greu sa gasesc acei oameni cu care sa pot colabora pe partea de afaceri, trai frumos, eficient, mai simplu pentru ca inseamna sa gasesc persoane care sunt diferite fata de tot ce descriu eu mai sus.

In final, ce sa faci?

Nu ai ce sa faci.

Aia e.

E la noroc.

E la ghici.

Ma intorc la metaniile mele.