asta îmi spunea bunica de fiecare dată
şi ea ce aştepta?
niciodată nu spunea că îşi aşteaptă moartea că doar ştia rosturile vieţii
ea spunea ca-şi aşteaptă băiatul căzut la ruşi,
că nu-l credea mort. doar aştepta
şi când o cotropeau aşteptările lua un scul de lână, mi-l aşeza pe braţe şi începea să facă gheme
un scul- un ghem, un scul- un ghem şi buzele i se mişcau învolburat
până când, amorţit, dădeam bir cu fugiţii
târându-mi braţele amorţite
iar ea, fără să mă certe, se aşeza pe marginea patului sprijinind peretele
şi începea să împletească:
vorbe, amintiri, rugăciuni şi rareo