Coalescenta de labii se defineste ca fiind acea situatie medicala in care orificiul vaginal este inchis sau partial inchis prin alipirea marginilor cutaneo-mucoase ale acestuia (labiile mici). Aceasta situatie poate fi prezenta de la nastere sau poate aparea mai tarziu in prima copilarie, poate trece neobservata in cadrul examenelor clinice sau poate fi remarcat de parinti in timpul toaletei genitale sau de catre medic.

De ce nu intram in panica?

• este un aspect destul de frecvent intalnit in cazul fetitelor mai mici de 6 ani ( cantitatea mica de estrogen în corp, ceea ce este destul de normal înainte de pubertate, buzele labiilor pot rămâne lipite și treptat au tendinta sa se unească ferm)
• poate fi cauzata si de iritația sau inflamația zonei vaginale, cunoscută sub numele de vaginită. Acest aspect poate determina ca buzele interioare ale vulvei să devină lipicioase
• problema este rar întâlnită la fete după ce încep pubertatea, deoarece acesta este momentul în care creste productia hormonilor estrogeni care favorizeaza dezlipirea labiilor.
• cauzele pot fi multiple: in general necunoscute, dar se suspectează că aderențele labiale sunt cauzate de iritarea organelor genitale externe. Gama de iritanti posibili include: sapunuri parfumate, spumantele de baie, leziunile de dermatita atopica, leziuni locale, oxiurii (prin senzatia de prurit/mancarime pe care o produc si inflamatia locala)

Coalescenta de labii poate fi diagnosticata la un examen genital de rutină. Coalescenta de labii poate fi :

• parțiala, implicând doar labiile superioare sau inferioare
• completa. La fetitele cu aderențe complete poate fi prezent totusi un mic orificiu care funcționează ca unica posibiltate de eliminare a urinei.

Aderențele labiale pot fi asimptomatice (marea lor majoritate) sau pot provoca senzație de tracțiune, dificultăți la urinare, durere vaginală, infecții recurente ale tractului urinar sau infecții vaginale recurente. In ciuda ingrijorarilor “populare” cea mai importanta complicatie este in fapt riscul infectiei urinare, nicidecum afectarea in viitor a vietii sexuale sau a reproducerii.

Managementul aderențelor labiale este determinat de prezența și gradul simptomatologiei:

• copilul asimptomatic – NU este necesar niciun tratament dacă aderențele sunt asimptomatice, implică doar o mică porțiune a labiilor și nu afectează fluxul urinal. Aderențele se pot rezolva atunci când producția de estrogen crește la pubertate.
• coplul simptomatic -aderențele labiale trebuie tratate dacă afectează urinarea prin devierea unui flux normal de urină sau sunt asociate cu infecții recurente sau durere . Tratamentul inițial al aderențelor labiale simptomatice este de dorit a se realiza cu medicamente topice (de exemplu, estrogen, cremă de estradiol sau cremă de betametazonă), mai degrabă decât separarea manuală sau intervenția chirurgicală:

1. Terapia topică cu estrogeni sau estradiol – cel mai frecvent tratament constă în cremă topică (local) de estrogen sau estradiol. Odată cu aplicarea cremei de estrogen, trebuie acordată o atenție deosebită pentru a nu rupe traumatic aderența. Terapia este continuată până la rezolvarea aderențelor. Cel mai frecvent motiv al eșecului medical este plasarea cremei într-un loc gresit sau plasarea unei cantități prea mici de cremă. Într-un studiu dublu orb randomizat, cu 38 de fetite cu aderențe labiale, hormonii topici au fost mai eficienți în reducerea severității aderențelor în comparație cu emolienții topici, deși estrogenul a avut o eficacitate mai scăzută pentru rezolvare decât raportat anterior. Efectele secundare sunt mai puțin frecvente și includ iritații, roșeață, hiperpigmentare vulvară, sângerări vaginale minime și formarea mugurilor mamar. Efectele locale pot fi gestionate asigurând o aplicare adecvată și limitând durata tratamentului cu estrogen sau estradiol. Formarea mugurilor de sân și sângerările vaginale se rezolvă după încetarea cremei topice de estrogen. Această complicație este mai puțin probabilă dacă crema este aplicată direct pe aderență. Răspunsul aderențelor labiale la terapia topică cu estrogeni a fost evidentiat într- un studiu retrospectiv a 109 fete (trei luni până la 10 ani). Terapia topică cu estrogeni a avut succes la 79% dintre pacienți după o durată medie de patru luni. Dezvoltarea minimă a sânilor a apărut la șase fete (5%) și sângerări vaginale (care sunt rare) la o singura fetita(<1%). Practic aderențele labiale se rezolvă la aproape toate fetele tratate cu tehnica corectă timp de două până la șase săptămâni
2. Betametazonă topică 0,05% – a fost sugerată ca terapie topică alternativă sau adjuvantă pentru aderențe labiale . Mai multe studii au raportat o eficacitate de 68 până la 89 la sută cu utilizarea cremei de betametazonă 0,05% de două ori pe zi timp de patru până la șase săptămâni, în timp ce un alt studiu a raportat succes de 16 la sută, scăzut, dar similar cu rata lor de succes cu crema cu estrogeni. Deși de cele mai multe ori se folosesc în principal creme cu estrogeni, terapia topică cu betametazonă este o altă opțiune ca terapie primară, secundară sau adjuvantă. Dacă se utilizează betametazonă, trebuie să aveți grijă să evitați utilizarea prelungită (mai mare de trei luni) pentru a preveni atrofia pielii și absorbția sistemică a corticosteroizilor. Betametazona topică este o alegere rezonabilă pentru pacienții care nu reușesc tratamentul inițial cu estrogen ca alternativă la separarea manuală.
3. Separarea manuală sau chirurgicală a aderențelor este rareori indicată și rezervată pacienților care au obstrucție severă a fluxului urinar cu retenție sau infecții recurente. Separarea manuală trebuie efectuată numai de către medici cu experiență în această tehnică (chirurgul pediatru)!!! Analgezia locală și, în funcție de gradul de aderență și nivelul de cooperare al pacientului, sedarea sau anestezia generală, ar putea dupa caz să însoțească procedura. Separarea manuală poate fi efectuată la cabinet cu acei copii mai cooperanti.

Mai pe intelesul tuturor: daca nu arde, mai asteptati. Daca nu exista niciun simptom care sa deranjeze sugarul si nu aua parut infectiile urinare recurente este ideal sa se astepte. Odata separate prin orice metoda labiile au tendinta la se reuni, relipi, astfel incat este necesara aplicarea pe termen lung a cremelor emoliente (de exemplu unguentele pentru dermatita de scutec, dar cele fara oxid de zinc) de cateva ori pe zi, cateva luni. Coalescenta de labii mici este de cele mai multe ori genul de patologie la care functioneaza cel mai bine “wait and see”, iar consultul medicului chirurg pediatru este extrem de important.