E primavara in calendar si iarna in sufletele noastre. Tot ce am fost si am simtit, tristeturi si depresii par a pali in fata a ce traim astazi. Cine ar fi zis ca dincolo de pandemia de covid poate aparea ceva si mai trist si mai nelinistitor si mai infricosator.  Am invatat in ultimele saptamani sa ne bucuram de azi, de ai nostri si de noi. Am invatat sa dam inapoi banda vietii si sa visam iar la copaci infloriti si inimi fericite. Am invatat ca tot ce avem e ce am construit si ce avem azi. Si daca asta va fi sa fie lectia vietii noastre, cred ca meritam o pauza. Am invatat-o.

Acum 13 ani mi se parea ca lumea s-a intors invers doar pentru ca oboseala ne terminase. Amintirile sunt estompate ca intr-o camera cu ecou, in care imi amintesc doar veselia si voiciunea celor din jur, morisca lor in jurul nostru si nauceala noastra. Undeva cand Andrei implinise varsta primilor pasi, desi medic (rezident, e adevarat) imi amintesc cum intrebam alte mame in parc: “si al dumneavoastr...