Conexiunea cu Pamantul ne tine in viata si sanatosi. Multi dintre noi, pare ca am uitat acest lucru. Unii ne-am pierdut din abilitati, din putere, cunostinte. Nu mai stim cum sa traim in armonie cu Pamantul.

La un moment dat un coleg de birou imi spunea ca nu intelege de ne irosim cu activitati precum tunsul ierbii, gradinarit, constructii personale acasa, preparari de gemuri, compoturi. In conceptia lui, omul este facut pentru lucruri mai marete, cum ar fi dezvoltarea personala prin cursuri de perfectionare, vacante, experiente care sa imbogateasca intelepciunea. Era moral si acceptabil pentru el sa o las pe soacra mea sa calce, sa spele, sa aiba grija de casa – lucru pe care nu l-am acceptat niciodata. Era siderat ca eu ma ocup de toate aceste lucruri. Pare indirect ca ii critic gandirea, dar nu e asa. E doar un mod de a vedea lumea si viata, iar eu respect asta. Nu e total lipsit de ratiune, sau de intelepciune. Doar ca..

..traim vremuri in care economia timpului si fuga dupa placeri ne imbolnavesc. Facem efort ghidat, planificat in sali de forta. Nu e acelasi lucru cu alergatul in parc. Unii dintre noi nu fac miscare deloc. Daca traiesti la bloc in mediul urban si ai un job solicitant, cand revii acasa nu poti face decat cateva treburi gospodaresti dupa care e timpul pentru somn, astfel incat a doua zi sa te trezesti mult mai devreme pentru a evita traficul in drum spre birou. Pierdem atat de mult timp in trafic..

Pentru un corporatist este destul de greu sa faca miscare sanatoasa. Ca sa faci miscare sanatoasa e necesar sa renunti la treburi de acasa, sau la familie. Stiu cum e, am fost si eu acolo. Da, nu am ajuns director, sau manager la 35 de ani. Dar nici o sanatate de fier nu mai am. Zilele pline de haos, de compromisuri si renutari au inceput sa isi spuna cuvantul. Pentru mine familia, copiii au fost salvarea mea. M-au obligat sa spun stop si sa vreau sa fiu sanatoasa pentru ei. E adevarat ca inca nu am gasit formula perfecta, astfel incat sa produc si bani suficient, sa fiu prezenta in viata lor, sa ma ocup si de mine, de cuplu, de casa. Insa, cred ca e important sa nu abandonez cautarea. Poate ca tine totusi si de timp. E nevoie de timp sa crestem si sa ne dezvoltam cu totii, astfel incat legaturile emotionale dintre noi sa evolueze la un nivel cu o rezonanta atat de inalta, incat impreuna sa comprimam timpul.

Pentru moment, traiesc la maxim beneficiile mamicelii. In fond, suntem parinti de copii cata vreme sunt mici. Cand copiii devin tineri adulti, avem fii si fiice. E mult diferita viata de parinte de copii adulti. De fapt, daca ma gandesc mai bine e un moment in care atat parintii, cat si copiii invata sa devina independenti unii de altii. E un paradox si nu unul fara durere. Durerea separarii pentru nastere si independenta este la fel de valabila atat la nasterea propriu-zisa de prunci, cat si la nasterea de oameni independenti si autonomi.

Intre timp, incerc sa nu neglijez legatura cu Pamantul. E ceva ce vreau sa dau mai departe. Fac compot de visine, imi plang ciresul despre care nu stiu daca mai apuca primavara viitoare, mangai pisicile, ud gradina cu legume si alte verdeturi, florile, stropim gradina. Astfel, vedem cat de mult sufera natura si noua nu ne pasa. Daca ar plange cu lacrimi de om, s-ar vaita precum o mama care este devorata de vie de proprii copii, poate ca am reactiona mai multi, mai mult.

In fiecare zi suntem parjoliti. Incepem dimineata cu miros de groapa de gunoi care intra in competitie cu mirosul de gaz de esapament. Avem soseaua la poate 2 km distanta de casa, suntem protejati de paravane, insa totul e inutil. Dupa ploaie, multe dintre plante se albesc. Oare mana a devenit regula si nu exceptia? Udam seara si dimineata si la distanta de nici 8 ore pamantul e crapat. Apa de la sistemul public abia daca curge. Toti ne udam gradinile cu apa care miroase a canalizare. Daca am face-o din propriile puturi am ramane fara apa menajera. Multora dintre noi, ne-au secat puturile. Noi anul trecut am forat un nou put. Vecinii nostrii la fel, altii le vor urma.

Ne place toamna, care pare mai blanda si mai lunga. Ne plac mirosurile de zacusca, vinete si ardei copt, mirosul de conserve. Asteptam in fiecare an o ninsoare zdravana si zapada care sa ne permita sa ne dam cu sania. Toamna si iarna sunt anotimpurile care parca celebreaza viata si echilibrul cel mai bine pentru noi.

Incercam sa reluam legatura cu natura, cu Pamantul, atat cat putem. Ne cultivam o parte din legume, producem in casa ce ne ofera peticul nostru de pamant. Reciclam, ce se poate, incercam sa evitam consumerismul. Lucram de acasa, comandam la easyboxuri. Facem compost, uscam rufele si afara, nu doar la uscator. Evitam sa ne facem prea multe vacante, sa fim si noi parte din valurile marilor aglomeratii. Cumparam local, incercam sa cumparam produse romanesti.

Nu ma simt mai putin doamna daca dau cu sapa in gradina, daca folosesc matura, daca spal vasele manual. Nu ma simt mai putin realizata daca aleg familia, in locul carierei. Nu ma plafonez daca stau acasa cu copiii si fac teme cu ei, sau citesc pentru mine si pentru ei. Uneori citesc atat de mult ca ma ustura gatul. E o alegere viata mea si imi apartine in totalitate. Ma bucur de sustinerea sotului si cam atat. Incerc sa mananc mai sanatos, sa fac miscare acasa, cu copiii. Imi face placere sa simt efortul in aer liber, curat.

Cred ca sta in puterea noastra interioara sa facem din ce avem ce e mai bun, sa ne iubim viata si sa incercam sa vedem si sa recunoastem binele. Daca nu avem bine in viata, e de datoria noastra sa facem tot ce ne sta in putinta sa il obtinem. Este extrem de important sa stim sa ne oprim din lupta atunci cand suntem bine, sa facem o pauza si sa ne bucuram. Apoi sa facem tot posibilul sa ramanem in acea stare care ne prieste.

Si nu uitati! Cand va vedeti cu prietenii sau rudele, intrebati-i daca sunt bine si fericiti, cu adevarat. Bucurati-va de binele lor asa cum il vad ei. Ce e bine pentru ei, pentru voi poate nu e.

The post Conexiunea cu Pamantul ne tine in viata appeared first on .