Cand am scris articolul despre constipatie imi amintesc incantarea, fericirea, parca descoperisem eu ribozomii. In sfarsit aveam sa revolutionez medicina autohtona:)) (ceea ce evident nu am facut) si sa le aduc parintilor informatia ca exista ghiduri. N-or fi ele toate si la noi in tarisoara si nici toate lamuritoare orice ai face, dar macar acolo la ei exista. Incantarea era dupa ce descoeprisem America, adicatelea dupa primul Congres European de gastroped la care ajunsesem, ceva din categoria basmelor, cum nici in vise nu visezi si gandesti. Si ce zice ghidul ESPGHAN e sfant in practica: daca un copil are constipatie cronica, rebela la masurile “igieno-dietetice” (includeti aici pre/probiotice, laxativele naturale, fibrele de orice fel) indicatia absoluta este de LAXATIV ( MACROGOL sau LACTULOZA). Punct.

Acu sa vedem cum e cu miturile autohtone:

Constipatia este si ea o boala. Nu orice copil constipat are alergie alimentara, desi exista aceasta posibilitate. Calprotectina si zonulinul nu trateaza simptomele copilului, ar putea ajuta la diagnostic (aici se poate tine o dezbatere pros and cons pe 3 zile si 3 nopti), dar nu trateaza. Nu nene, nu trateaza. Si medicina nu e doar despre a fi Agatha Cristie. E si sa plece omul rezolvat.

Prunele si perele nu se mananca si dimineata si pranz si seara. Nu in orice. Nu ciorba cu zeama de varza pentru 14 luni de viata, in fiecare zi.

Microclismele sunt tratament de urgenta. Nu se administreaza la fiecare doua zile.

Microclisma nu da dependenta. Nu ea e oul si nici gaina. Cauza e in alta parte.

Siropurile din plante nu se cumpara mai multe de 2 butelci, ca inseamna ca nu ajuta.

Vaca nu face balega daca nu bea apa. Prin urmare daca nu merge cu prune si pere, stiu ca nu uitati de goji, moji si psyllium. Dar de apa ntzz…

Omul nu e ierbivor. Prin urmare are o capacitate LIMITATE de a manca tărâțe de la Lidl (alea albastre, pe dreapta) ‘muiate sau nu. In lapte mai ales.

Medicul se ocupa de constipatie, nu grupul de facebook si nici in parcul de la gunoi ( am eu la mine in cartier un asemenea parc. Nu va vine sa credeti? Are tomberoanele blocului lipite de el.)

Sa vorbesti despre caca pare a fi foarte complicat si rusinos. Atat de complicat si rusinos incat poate sa treaca si anu’ pana reusesti sa termini anamneza. Am mai observat ca tata vorbeste mai mereu in termeni mai dramatici decat mama, care se complica cu cacuta si treaba mare inutil.

Si nici constipatia nu mai e ce-a fost ea candva, ca daca face omu’ mic caca la 8 zile, dar e moale practic poate ca are de fapt diaree (gresit).

Caca care nu e caca, dar murdareste chiloteii de 10 ori pe zi e caca. Si se numeste enconprezis. Si are ca si cauza constipatia. Si uneori e nevoie si de psiholog sa auda despre caca asta, ca ajuta. Multe situatii sunt provocate de situatii stresante: intrarea in colectivitate, cineva care cearta copilul in context ( nu s-a sters bine, nu a anuntat, nu stie sa foloseasca hartia, nu se misca suficient de repede), durerea la defecatie urmata de teama de a mai avea scaun din pricina fricii legata de durere.

Constipatia (conform definitiilor pe care le gasiti in articolul mai vechi) in prima luna de viata nu e de trecut la capitolul obisnuinta si necesita consult medical.

Carevasazica problemele cu scaunele tari si/sau rare se trateaza la doftor. Cum? Am scris aici, va rog sa cititi, e corect si dupa 5 ani. Faptul ca cele doua defintii referitoare la scaune si constipatie cuprind in denumire cuvinte de aur cum ar fi ” Consensul de la PARIS” sau ” Criteriile ROMA” nu este o intamplare. Te face sa visezi frumos pentru ca tranzitul zilnic face parte din viata unui copil sanatos. Existenta unuia dintre parinti cu constipatie cronica nu este justificativa pentru constipatia copilului, asa cum nu am gasit azi motive pentru care un an de zile un copil constipat nu a primit practic mai deloc laxativ, avand indicatie absoluta cu scaune la 8-10 zile, aproape niciodata spontane.

Sa aveti o saptamana necacacioasa. La figurat. La propriu…