e atât de obișnuită
(cu noi)
sosirea dimineții
d parcă ar fi un
tren japonez
ne panicăm când
întârzâie
d parcă ne datorează
punctualitate
atât de mult ne-am
obișnuit cu normalul
încât orice minune
ne sperie
în loc să ne umple
d uimire k șuieratul
prelung
al dimineții