OK, ştiu că de fiecare dată când traduc o carte vă spun cât de mult m-a entuziasmat şi că am învăţat cele mai faine lucruri din ea. Dar credeţi-mă, “Creatorii de hituri”, de Derek Thompson, echivalează cu un mini-masterat în promovarea şi psihologia produselor de succes – cu precădere pentru cei care lucrează în industrii creative şi de divertisment, dar nu numai.

Pe coperta 4, unul dintre autorii care laudă această carte spune că “Thompson împărtăşeşte mai multe idei interesante per paragraf decât orice alt scriitor din ziua de azi”.

Exact asta este şi problema mea – să vă prezint aici numai câteva idei din avalanşa care s-a prăvălit peste mine când am deschis “Creatorii de hituri”. Aşa că m-am gândit să vă demontez câteva idei preconcepute despre succes, cu ajutorul exemplelor date de Thompson.

• Credeţi că piesele care rămân luni de zile în fruntea topurilor din toată lumea, precum “Hotline Bling” a lui Drake, sunt pur şi simplu compuse şi lansate pe piaţă, compozitorii ţinându-şi degetele încrucişate să aibă succes? Nu – mai întâi sunt testate pe site-uri specializate, unde trebuie să obţină un anumit punctaj, nici mai mic, dar nici mult mai mare.
• Ah, şi dacă tot aţi compus un cântec şi l-aţi urcat pe YouTube, ar fi bine să fiţi prieten cu Justin Bieber care să vă laude piesa pe contul lui Twitter. “Viralizarea” nu se comportă ca o răceală pe care o iau pe rând toţi colegii dintr-un birou.
• Oare când s-a lansat aplicaţia Tinder, creatorii au promovat-o online? Nope, s-au dus în campusurile universitare, din uşă-n uşă, şi au convins studenţii să-şi facă cont. Cum? Cu o mică şiretenie veche de când lumea…
• Autoarea “50 Shades of Gray” a scris pur şi simplu o carte pe care a dat-o la tipar şi s-a întâmplat să prindă la publicul format din femei dornice de erotism BDSM office? Nu, ea şi-a format o bază de fani înfocaţi online, înainte de a scrie cartea propriu-zisă.
• Aţi auzit de pictorii impresionişti Monet, Renoir, Degas, Cezanne, Manet, Pissarro şi Sisley? V-aţi întrebat vreodată dacă în toată Franţa nu au mai fost şi alţii la fel de talentaţi? Au fost, însă numai aceştia 6 au făcut parte dintr-o anumită colecţie donată statului francez…

Autorul cărţii are câte o poveste fascinantă şi despre „Star Wars”, „Game of Thrones”, Disney, Donald Trump, Shazam… cam orice e la modă şi face bani, practic. Citind cartea, îţi dai seama că succesul unui produs nu poate fi obţinut după o reţetă fixă, ca o prăjitură – este o combinaţie variabilă de muncă, testare, socializare, reinterpretarea abilă şi într-o cheie nouă a unor succese anterioare (ceea ce Thompson numeşte familiaritate surprinzătoare) – toate presărate, uneori, cu un praf magic de noroc chior.

Însă autorul nu se mulţumeşte numai să ne spună povestea unor oameni sau produse de succes, ci ne ţine şi seminarii intensive de psihologia consumatorului, antropologie, retorică (foarte util în acest sens este capitolul 3, despre puterea repetiţiei în cântec şi vorbire) şi multe altele. Astfel, aflăm despre cascade informaţionale, fluenţă şi disfluenţă, ce înseamnă noutate optimă sau prostalgie, cine sunt propagatorii mascaţi…

…Şi mă opresc aici, că altfel vă povestesc toată cartea. Iar dacă aveţi impresia că ştiţi deja tot ce trebuie ştiut despre cum să garantaţi succesul produsului vostru, ţineţi minte că, “atunci când vine vorba despre prezicerea viitorului, ignoranţa este un club, iar toţi suntem membri”.