Mi-a venit ideea acestui articol văzând o poză care circulă pe internet, cu textul: “Creierul. Dacă îl foloseşti, vezi lumea aşa cum e. Dacă nu îl foloseşti, vezi lumea aşa cum îţi spun alţii că e.”

Şi nu m-am putut abţine să nu strig în sinea mea că nimic nu este mai puţin adevărat.

Noi nu vedem lumea nici cum ne spun alţii că este, nici exact aşa cum este. Perspectiva noastră asupra lumii este îngrozitor de subiectivă, tocmai datorită (sau din cauza) creierului nostru.

Pe pagina de Wikipedia dedicată erorilor de judecată (biasuri cognitive) sunt enumerate nu mai puţin de 179 de moduri în care gândirea, deciziile, comportamentul şi memoria ne sunt afectate de iraţionalitate!

Sunt autori care au luat Premiul Nobel demonstrând asta (Daniel Kahneman) sau care şi-au dedicat subiectului aproape întreaga activitate (vezi Dan Ariely care a scris 4 cărţi despre iraţionalitate).

Însăşi convingerea că noi vedem realitatea aşa cum este… în realitate, că faptele şi informaţiile sunt evidente pentru toată lumea, că oamenii raţionali vor fi de acord cu noi şi că cei care nu fac asta sunt neinformaţi, leneşi sau iraţionali este un bias şi se numeşte “realism naiv”.

Aşadar, este bine să ne cunoaştem şi să ne recunoaştem propriile limite atunci când emitem judecăţi sau luăm decizii. Nimeni nu este ferit de biasurile cognitive!