Stiti ca oricat de tentant ar suna si mai ales util, nu pot divulga povestile pe care le aud zilnic in cabinet. Chiar daca nu dau nume, controversele, lupta interioasa si toata emotia raman acolo intre mine si pacientii mei. Astazi o sa va spun o poveste reala insa. Si o sa vedeti la sfarsit de ce pot sa o spun mai departe…
….
In 2 ianuarie familia A pleaca impreuna cu familia B in vacanta. Cele doua familii sunt prieteni buni, fiecare ianuarie ii prindea impreuna. Familiile au copii si au stat tot 2020 respectand cat de mult s-a putut toate recomandarile. Familia A a lucrat fizic multa vreme, familia B a lucrat de la domiciliu. Cele doua familii se respecta foarte mult si au multa incredere unii in ceilalti. Pentru plecare au pus la punct toate detaliile, inclusiv faptul ca se vor testa rapid inainte. Cu toate acestea decid impreuna sa pastreze mastile si in interior cand stau impreuna si sa manance separat. Familia A a lucrat pana cu 2 zile anterior plecarii si nu poate garanta nimic, desi toti membrii familiei au pastrat mastile. Familiile s-au petrecut impreuna de revelion ON-LINE, fara sa se intalneasca cu alti mebri ai familiilor lor fara masti in casa.
A doua seara dupa ce ajung la destinatia de vacanta, unul din membri familiei B se simte rau. Un banal 37.3 si testul rapid negativ din ziua precedenta devine pozitiv. Urmeaza o perioada cat un cosmar pentru ambele familii. Oamenii “mari” incearca sa isi pastreze calmul, unii raman in autoizolare, DSP nu ii considera contacti directi datorita mastilor, iar ceilalti incep lupta cu nenorocirea de virus, cu neintelegerea situatiei. Din nefericire lupta a fost acerba pentru tatal familei, care nu avea nicio boala cunoscuta si nici nu depasise 40 ani si dupa 8 zile de febra si desaturari in jur de 88% ajunge la spital, necesitand oxigen inca 10 zile si multe, multe altele. Plamanul apare atat de afectat, incat se asteapta recuperarea in 3-6 luni dupa externare. Mama familiei trece prin boala cu simptome minime. Datorita tenacitatii amandurora, care au pastrat masca si in apartamentul propriu, copilul lor ramane neatins de virus, scazand riscul oricaror complicatii ulterioare. Pentru ca ei au inteles cat de important e sa ramai NEGATIV, cu orice pret, pentru ca nu doar post vaccin NU stii ce urmeaza, dar mai ales POST BOALA.
(cetatea Fagarasului, locul “dezastrului”…)
Familia A trece doar prin drama personala emotionala de a astepta. Asteptarea care uneori musca din tine cat sa simti durerea fizic. Intrebarile tipice: de ce lor, de ce atunci, de ce cand atatia s-au petrecut fara masca de Revelion si s-au distrat printre prieteni si NU patesc nimic? De ce daca tot trebuie sa treaca prin boala nu afla si ei ca tot omu’ ca sunt pozitivi si gata? De ce sa mai astepte inca 7 zile macar pentru a transa? Este ca o ghilotina la care te uiti ca pica sau nu pica. Si cat de lent pica. Si cand in sfarsit ajungi la concluzia ca da, asta e, era o poveste cu ni se intampla tuturor, ca trece, ca tineri, ca nu prea batrani…tatal familiei B desatureaza, raspunde rar spre deloc la mesaje si ajunge dependent de oxigen la spital.
…….
Povestea are un final. Familia A a ramas negativa, probabil divitatatea care i-a iubit, plus mastile si exigenta pana dincolo de imaginatie au salvat-o. Pentru ca nimeni nu se duce in vacanta sa stea cu masti in casa cu ceilalti prieteni, nu?! Tatal familiei B este acasa, urmeaza recuperarea, pentru ca inevitabil mai desatureaza, respira inca greu si a pierdut vreo 8kg. Cele doua familii vor ramane prieteni indiferent de ce s-ar fi intamplat, sunt prieteni dinaintea erei noastre, cand toti 4 mergeau in taberele studentesti 4 pe 2 bilete. Familia A a inteles o data in plus cum e cu ASUMAREA, familia B inca se recupereaza. Pentru ca NU stii niciodata ce fel de forma vei face, va face mama, tatal, copilul, sotul, prietenul tau. Pentru ca nu ai garantii in aceasta boala.
……..
Am scris povestea aceasta inainte de vacanta intersemestriala cu un scop. Pentru ca atunci cand veti reveni acasa, de la munte, de la restaurante, de pe partii pline, cu copii care vor merge in gradinita sau scoala sa stiti ca nu e doar despre voi. E si despre CEILALTI. Sa va ganditi de 2 ori cand spuneti sus si tare ca respectati TOT si ca SUNTETI CONSTIENTI SI ASUMATI in deciziile voastre. Pentru ca nu e nimic mai dureros decat sa ranesti, fie si fara sa vrei, o alta fiinta din jurul tau. Sa fii judecat, asa cum copilul familiei A isi judeca parintii pentru ca l-au pus in aceasta situatie, pentru ca ii era teama de consecinte, de ce puteau pati ai lui, de faptul ca si-a petrecut vacanta izolat si cate si mai cate. Care situatie da, s-a terminat bine, dar se putea termina oricum……
………….
Si daca inca nu va era evident, familia A suntem noi 4. Sa fiti sanatosi, intelepti, asumati, sinceri si OAMENI. Si nu! Nu suntem toti datori cu un COVID! Trebuie in continuare sa facem TOT CE TINE DE FIECARE DINTRE NOI si IN PLUS pentru a ramane sanatosi si pentru a NU II IMBOLNAVI si pe ceilalti.
……….
PS: le multumesc colegilor mei, medici infectionisti care au avut grija de prietenul nostru, dar si de noi. Le multumesc prietenilor putini si buni care au stiut de noi, vecinilor si unui anume pacient, care ne-au adus mancare, carti si bunatati la usa. Care dincolo de obiecte ne-au transmis iubire si ca le pasa… Cel mai bun tort ramane cel mancat cu primul PCR (din 5!) negativ in mana, tortul de bezea. Multumim tuturor….Invatamintele sa le trageti voi. Noi am facut-o , cu varf si indesat.
PS2: La ora la care scriu, toti eligibilii familiei sunt vaccinati anticovid.
