înainte vreme, te căutam prin locaşuri
căci aşa înţelesesem eu, că trebuie să te caut în lemn, în
sticlă,
în flacăra căţuiei, în locuri strîmte sau boltite, numărând
paşii cuvintelor
dar ramura-nflorită m-a săgetat cu răspunsul ei parfumat
zbatere inutilă, alergătură în van, ipocrizie
eu te căutam în cu totul alte locuri decât acolo unde tu mă
aşteptai
culcuşit în pătuiagul sufletului, acolo unde inima îţi
cântă
liniştindu-ţi temerile şi nedumeririle
nu Doamne, nu m-ai pierdut, chiar de mai rătăcesc
cărarea
vezi bine, eu doar încerc să te liniştesc liniştindu-mă
căci atâta timp cât te port adânc încrustat
nimeni şi nimic nu ne va despărţi… şi împreună ne vom înălţa
cântec
