Conceptul despărțirii pare să antreneze cu sine o inevitabilă doză de suferință. Fie că e vorba de o persoană care pleacă din viața noastră prin moarte sau prin alegere, fie că e vorba de un animal de companie, de un obiect, fie că e vorba de un loc, orice mobil al despărțirii ne amintește calitatea noastră particulară umană de a crea o lume cu amprentă afectivă, nu doar de a fi elemente așezate în spațiu după legile fizicii. Suntem mereu în relație cu ce se află în jurul nostru, viu și neviu deopotrivă și, atunci când investim timp și apropiere în raport cu un destinatar privilegiat al privirii noastre, țesem o rețea de legături afective. Tocmai de aceea orice schimbare venită prin despărțire devine dureroasă – acolo unde am creat o legătură afectivă, chiar și când e vorba de relații toxice, chiar și când e vorba de vicii, ruperea ei va fi percepută ca o rană, pentru că vom fi pierdut ceva valoros pentru noi. Dispariția elem...