Prima mea experiență cu cititul o asemăn cu o poartă. O
poartă pe care am intrat cu o curiozitate și pe care nu am vrut s-o
închid vreodată. Nu am să intru în detalii despre copilăria mea
inițială, pentru că nu a fost una fericită, pot să spun doar că
toată acea negură care mă înconjura începea să dispară odată cu
începerea lecturii. Achiziționarea cărților devenea la fel de
vitală cum era cititul. Recunosc faptul că după ce-am început să
iubesc lectura, preferam să-mi cumpăr cartea și să n-o împrumut,
iar un lucru motivant era că orașul meu natal era unul mic și nu
ajungeau toate cărțile noi dorite de mine la bibiliotecă. Trebuie
să vorbesc și despre aspectele negative (care te pot afecta sau nu)
și anume repulsia celor care nu citesc și te judecă, pentru că
aveam colegi de clasă care nu citeau cărți de beletristică și mă
jigneau, dar n-a ajuns să mă afecteze cu adevărat vreodată. Alte
lucruri care erau prioritare înainte, deveneau inexistente atunci
când îmi doream o anumită carte. Scriind acest articol îmi dau
seama că și acum fug de realitate și mă adăpostesc în literatură.
La început a fost o curiozitate, care a condus la salvarea mea și
la ghidarea mea în ceea ce privește planurile vieții. Hogwarts,
Narnia mi-au fost casă, iar apoi un scriitor cum este Charles
Dickens mi-a arătat că nu sunt singurul. Cititul nu doar m-a
salvat, m-a ajutat să-mi găsesc oameni minunați care împărtășesc
aceeași pasiune cu mine. Lectura mă ajută în continuare să depășesc
această realitate înșelătoare și așa am găsit autori
precum Virginia Woolf, care-mi amintesc de faptul că nu sunt
singurul. Ceea ce pot să fac e să deschid cartea. Am căzut la fel
ca Alice într-o altă lume, ca mai apoi să-mi dau seama că mă
pot ridica foarte ușor.
Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia
ediției a XIV a „Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris
Brașov". Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru această
provocare!
