Cum să trăiești ca un victorian de Ruth Goodman

  • Postat în Litere
  • la 14-02-2024 11:26
  • 178 vizualizări
Cum să trăiești ca un victorian de Ruth Goodman
Imaginea este preluată automat împreună cu articolul de pe Blog Libris

Obiectele de care avem nevoie pentru a ne duce viaţa de zi cu zi, pe care le producem, de care ne înconjurăm şi pe care le alegem în diverse contexte, luate individual, sunt elemente care ne fac viaţa mai uşoară, de care ne folosim pentru a ne atinge scopurile punctuale. Funcţia lor este de a fi mereu la îndemână, de a fi instrumentalizate silenţios, cum ar spune Martin Heidegger. Prin contrast cu obiectele, oamenii sunt fiinţe deschise mereu actualizabile, niciodată încheiate. Pe de altă parte, aceleaşi obiecte, chiar şi când vorbim de repere casnice mărunte, precum o perie, o oală sau o sobă, luate împreună alcătuiesc de fapt un puzzle care cifrează mesaje deopotrivă personale (preferinţe legate de priorităţile de viaţă, de valorile apreciate ale individului), dar şi impersonale (repere legate de moda unor timpuri, de standardul de viaţă general al unor epoci). De fapt, acest ansamblu de obiecte, aşa cum, de altfel, ne amintesc muzeele, reprezintă o deschidere generoasă spre o altă lume, mai precis, o rădăcină concretă care ramifică mai departe numeroase întrebări pe traiectul imaginaţiei spre reconstituirea tabloului cotidian al altor timpuri.

Este lecţia pe care o dezvoltă şi o aplică Ruth Goodman, istoric şi prezentator TV în Marea Britanie, care oferă un volum memorabil, apărut la Editura Corint, o adevărată maşină a timpului prin care atmosfera cotidiană a epocii victoriene e recuperată din interior, recompusă prin intermediul ansamblului de obiecte de zi cu zi. Epoca victoriană a reprezentat un punct de culminaţie a dominaţiei britanice mondiale, o epocă marcată de transformări economice şi tehnologice, dar şi o epocă de stabilitate şi progresivă prosperitate. E o perioadă care, dincolo de fascinaţia personală a autoarei, a reprezentat un punct de cotitură în evoluţia mondială (dat fiind că Imperiul Britanic a cunoscut perioada maximă de expansiune şi influenţă în acele timpuri).

A ne uita la o haină din epoca victoriană nu înseamnă doar să conchidem asupra unui aspect senzorial privitor la obiceiul de îmbrăcare din secoul al XIX-lea. Înseamnă să pornim într-o călătorie imaginativă în care să ne întrebăm despre nivelul de educaţie al purtătorului, despre industria textilă a perioadei, despre obiceiurile de ţesut şi cusut şi, mai departe, despre cum arăta o zi de muncă, cine deprindea meşteşugul cusutului şi ce materiale erau disponibile. Este de fapt ceea ce face Ruth Goodman în volumul „Cum să trăiești ca un victorian”, un volum care ne face părtaşi la o zi obişnuită din perioada menţionată, explorată cu rigoare și curiozitate, pornind de la toate acele obiecte care ancorau rutinele etapizate ale unui om obişnuit.

Cum să trăiești ca un victorian” este aşadar o cronică a ritualurilor care încep prin gesturile banale care ne sunt familiare şi astăzi: trezitul, toaleta de dimineaţă, micul dejun, mersul la muncă, masa de prânz, întoarcerea acasă, petrecerea timpului liber, activităţile educaţionale ale unei familii. Fiecare capitol care explorează aceste ritualuri e apoi un pretext de aprofundare a contextului, fie că vorbim de condiţiile economice, de diferenţele dintre clase sociale, fie că vorbim de educaţia publică, salarizare, percepţie asupra genurilor, modă şi multe altele.

Desigur, dincolo de prejudecăţile oarecum populare şi familiare publicului larg, legate de epoca victoriană, volumul lui Ruth Goodman livrează o mulţime de informaţii surprinzătoare. Epoca victoriană este perioada aspră din punct de vedere profesional şi moral: oamenii, inclusiv copiii, muncesc foarte mult, 6 zile pe săptămână, câte 12-14 ore pe zi pentru un trai nu foarte îndestulător. Obiceuirile legate de mâncare, de prepararea ei (mult mai costisitoare ca timp şi resurse, dat fiind faptul că maşina de gătit victoriană avea nevoie de nişte ore în care să atingă temperatura optimă) evoluează în timp şi în spaţiu (odată şi cu introducerea cartofului american care schimbă, pe alocuri dieta) şi desigur că variază în funcţie de posibilităţile familiei: cei mai săraci se mulţumesc cu carne mai rar şi mănâncă amestecuri de aluat cu grăsimi în diverse forme, alături de bere (la acea vreme aducând un real aport nutritiv), în vreme ce bogaţii au ritualul meselor asigurate de servitori (în varianta a la francaise sau a la russe, mode cunoscute şi astăzi).

Obiceiurile legate de igienă sunt printre cele mai contrastante şi surprinzătoare cu cele de astăzi: oamenii folosesc prea puţin apa (se spală rar pe corp şi pe cap şi chiar hainele sunt spălate cu o anumită raritate pentru că implică un ritual extrem de obositor şi consumator de spaţiu şi timp), în schimb apelează la diverse tipuri de perii şi piaptăne pentru a se menţine curaţi (Ruth Goodman susține ca a încercat diversele tehnici de periaj ale hainelor şi diverse soluţii pentru curăţarea părului cu succes). Lipsa apei curente în casă şi a canalizării o lungă perioadă de timp fac din băile publice singurul reper igienic accesibil pentru mulţi (mai ales pentru copiii săraci care găseau acolo şi un loc de joacă şi de încălzire).

Epoca victoriană este perioada în care expresia corporală şi sexuală sunt cât se poate de tabuizate, în care diferenţele de gen sunt explicite şi fundamentează moda, rolurile, educaţia şi aşteptările sociale. Corsetul este un element de bază al vestimentaţiei feminine (şi, iniţial, există variante de corset chiar şi pentru plajă) într-o varietate de forme (Ruth Goodman detaliază şi despre tehnicile sale de construcţie şi evoluţia sa în timp), dar este doar o piesă din ansamblul foarte sofisticat de textile pe care o femeie îl purta în secolul al XIX-lea (şi care impunea chiar şi anumite adaptări pentru a face mai uşor mersul la toaletă). Îngrijirea gospodăriei este desigur apanajul femeilor care încearcă să sincronizeze pregătirea meselor cu spălatul hainelor (până când spălatul hainelor va deveni o activitate externalizată şi foarte răspândită în Londra). Exigenţele de la fetele aflate în dezvoltare sunt cât se poate de mari: ele trebuie să ştie să gătească, să coasă, să trateze boli (iar manualele în acest sens, deşi numeroase, nu abundă în suficiente informaţii explicite). Dată fiind precaritatea cunoştinţelor medicale şi preţului prohibitiv de apelare la un doctor, responsabilitatea tratării bolnavilor revine adesea femeilor, ca îngrijitoare ale familiei. Ele folosesc o mulţime de prafuri şi produse promovate ca miraculoase (în lipsa reglementărilor publicitare), unele dintre ele otrăvitoare: sugarilor li se administrează amestecuri de opiacee pentru liniştire (integrate în aşa zise tonice pentru sănătate), dar şi foarte multe laxative ceea ce explică parţial şi rata mare a mortalităţii infantile.

Educaţia şi felul în care se instituţionalizează la scară largă e un capitol interesat abordat de Goodman. Şcolile de stat au o structură ierarhică clară, copiii de diferite vârste învaţă în aceeaşi clasă, asociaţi unor niveluri de pregătire diferită şi sunt supravegheaţi de monitori care sunt de fapt elevi cu vechime ce au şansa mai apoi să devină dascăli (poate una dintre cele mai comune metode de a-ţi depăşi condiţia socială). Pedepsele corporale sunt la ordinea zilei şi desigur umilirea şi motivarea negativă sunt repere necesare în educaţia victoriană.

Epoca victoriană, reconstruită fragmentar şi totuşi detaliată de Ruth Goodman în volumul „Cum să trăiești ca un victorian” este o lume eclectică, o lume dinamică, dincolo de coordonatele comune care ne-o fac familiară azi. Pe de-o parte, e o lume catastrofală pentru săraci, cu morţi timpurii, boli carenţiale şi infecţioase frecvente, dar şi o lume în care progresele se simt mai accelerat pe parcursul a câtorva decenii, comparativ cu secolele anterioare. Revoluţia industrială şi educaţională, cu toate brutalităţile ei, împinge de fapt premisele pentru o viaţă mai bună pentru un număr cât mai larg de oameni. Oamenii victorieni apar, aşa cum sugerează şi autoarea britanică, ca nişte eroi prin capacitatea de a rezista şi a construi totuşi familii şi moşteniri, în ciuda condiţiilor aspre de viaţă. Confortul pe care îl cunoaştem astăzi şi reperele familiare ce ţin de educaţie, organizare profesională, igienă, petrecerea timpului liber îşi au de fapt rădăcina în epoca victoriană.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.