La inceputul anului iti faci o gramada de planuri si promisiuni, avand grija sa incluzi toate nefacutele de pana acum. Pornesti cu avant sa faci o lista cu tot ce-ti doresti sa faci, sa cumperi, sa schimbi, sa inveti, sa citesti... In timp ce realizezi aceasta lista, te opresti un moment si faci un pas inapoi. Incepi sa te intrebi pentru ce atata entuziasm, pentru ce atata munca, pentru ce atata speranta. Oricum n-o sa se intample!   Incepi sa te intristezi, apoi sa te infurii. Da chiar nu merit??? Chiar nu sunt in stare?   Pe nesimtite furia se transforma in resemnare. Vad eu ce fac. Trece si anul asta cum a trecut si anul trecut. Renunti la lista si te afunzi intr-un ocean de scuze si motive.   Doar mie mi se intampla asta? As vrea sa cred ca nu! As vrea sa cred ca nu sunt singura care isi pune singura bete in roate, care are o incredere in sine aproape egala cu zero, care nu poate vedea in mod optimist mai departe de ziua de maine si care alege aproape mereu calea autoc...