In principiu, am timp dimineata sa scriu un articol fix cat imi beau cafeaua. Apoi incepe nebunia. Copiii, mica noastra afacere, grija casei si nevoi de familie.

Voiam oricum de mult sa scriu ceva mai axat pe Zelenski. Nu prea am vazut oameni care sa se aplece asupra vietii sale de dupa razboi. Nimeni nu i-a oferit cu empatie profunda o parere sincera de rau, un moment de reala si profunda tristete, recunostinta. Zelenski poarta pe umerii sai razboiul tarii sale, al SUA si al Europei. Au fost si sunt sustineri politice, declaratii de sustinere, dar intelegere si iertare nu am vazut la nimeni. Stiu, v-a sarit in ochi iertare. O sa explic mai spre finalul articolului de ce Zelenski are nevoie de iertare.

Un presedinte inainte de razboi si in timpul razboiului

Incercati sa va aduceti aminte de acest presedinte de dinainte de razboi. Avea o fata plina, luminoasa. In ochii sai erau sclipiri, a agerime, o iutime aparte. Era si mai rabdator, fata de acum cand in calmul lui il tradeaza lipsa timpului si presiunea mortii.

Azi, la trei ani de la razboi, Zelenski e tras la fata, palid, intunecat. Ochii sai sunt seci. Fiecare mort, fiecare tragedie, fiecare pierdere il usuca, il secatuiesc de viata. Zelenski va fi un criminal, indiferent cum se incheie acest razboi. El stie asta, o simte. El va ramane presedintele in mandatul caruia au murit cei mai multi oameni din cauza razboiului in timpurile moderne. Chiar de va ajunge erou national, laurii lui vor fi tinuti de spirite.

Nu este Zelesnki vinovat de razboi. Am spus-o si am sa o mai spun. Indiferent de motivele economice si ideologice care stau la baza atacului, Ucraina nu a amenintat existenta, integralitatea, viitorul Rusiei. Astfel, Rusia a atacat fara motiv Ucraina. Incerc o paralela. Ganditi-va la acei copii agresivi care au o trauma sau mai multe de acasa. Acei copii devin hartuitorii celorlalti copii. Si intr-o ziun copil mai firav, poate usor diferit este atacat de un agresor doar pentru ca nu este placut de acesta. Stiti, exista acel comportament uman care spune de cele mai multe ori „nu imi place de tine pur si simplu, de prima data cand te-am vazut. Nu te plac fara sa am un motiv.” Cam aceasta este raportarea lui Putin fata de Zelenski. L-a umilit inca de la inceput, pentru ca nu l-a tratat ca pe colegul sau, un alt presedinte de tara, ci ca pe un nimeni. Nu l-a tratat nici macar ca pe un cetatean. Poate gresesc, insa asta am tinut minte in ultimii ani.

Presedintele care s-a transformat in neOM

Revenind la Zelenski, el nu mai poate avea acelasi somn ca de dinainte de razboi. Corpul sau emana tot stresul, toata trauma bebelusilor, copiilor si mamelor ucisi cu brutalitate. Oasele sale nu vor mai cunoaste odihna, iar mancarea desi ii va simti gustul doar ii va tine corpul viu, insa nu se va mai bucura de ea. Oricata asistenta psihologica va avea, cu oricat de mult cinism va fi infuzat, ingerul lui va plange pana in ultima clipa a vietii lui. Nici calugar pustnic de va fi, Zelenski nu va fi in pace. In situatia lui, doar semi-demonii isi mai pot reveni, de exista asemenea himere.

Indiferent cand va fi pacea si in ce conditii se va realiza, Zelenski va fi perdant. Este presedintele care a pierdut cetateni, pamant, in mandatul lui tara a fost distrusa in toate sectoarele sale. Nu cred ca el va prinde reconstructia Ucrainei si chiar si asa, va fi mereu o umbra in spatele lui care il va tine ancorat in trecut. Ucraina are nevoie de multe generatii pentru a continua sa traiasca. Post Razboi, Ucraina nu va mai fi niciodata la fel. Si peste sute de ani, Ucraina va plange dupa teritoriile pierdute la fel cum si azi exista romani care plang dupa Republica Moldova desi ei nu au prins razboiul. Simplul fapt ca Moldova a fost a noastra, parte din noi si azi nu mai e, provoaca durere pentru ca Republica Moldova nu este doar un teritoriu ci parte a sufletului Romaniei depline. E la fel ca in cazul oamenilor. Cand un om isi pierde o mana, sau o parte din corp, acolo se pierde si o amprenta energetica. Totul nu mai e tot.

Singurul lucru care il mai poate alina, asemenea bolnavului plin de rani de arsura care primeste calmante, este pacea. Cand oamenii de la cel mai simplu, la cel mai important vor spune „Zelenski te iertam” el va rasufla usurat, dar in sufletul lui nu va fi niciodata pace. Are nevoie ca el sa poata sa se ierte pe sine cand lucrurile se vor calma si va ramane el cu el singur. Vor veni multe ganduri. Putea sa procedeze altfel, putea sa faca mai bine, putea sa salveze mai multi oameni, putea preveni acest razboi, il putea incheia mai repede si…ce-ar fi fost daca?

Amintiti-va cat de umilit a fost

Acum, fata de acest om sa va aduceti aminte de umilinta lui. Un presedinte a fost umilit de o lume intreaga. De ce spun asta? Amintiti-va cat de mult s-a rugat la fiecare conferinta la care a fost de toti presedintii acestei lumi care nu sustin cauza Rusiei. A primit promisiuni neonorate. Ucraina desi in razboi, azi ar fi putut fi macar mai bine aparata. Castigatoare nu va fi niciodata.

Mai cititi o data fraza de sus si amintiti-va de felul in care a fost tratat de Trump si Vance. Amintit-va reactiile lor dupa acest eveniment. Se retrag si vor sa anihileze NATO, pentru ca au fost jigniti. O lume intreaga risca razboi pentru ca lui Trump nu i s-au facut plecaciuni si nu i s-a multumit destul. Nu e vorba despre poporul american. Nu a fost niciodata pentru cei doi mascarici. Daca America are probleme si ar fi cerut ajutorul UE pentru a se stabiliza in schimbul sustinerii sale militare, America ar fi iesit triumfatoare din toate punctele de vedere, ramanad tara tuturor posibilitatilor, mama democratiei in lume si aparatoarea celor asupriti. Dar nu, azi America este tinuta minte ca tradatoare, locul unde a murit democratia si potential agresor. Profit de ocazie sa atrag atentia: aveti grija pe cine alegeti, caci planeta nu poate duce o populatie mondiala suveranista. Suntem interdependenti, ca sa rezistam cu totii.

Reveniti la fraza ingrosata de mai sus. Amintiti-va de fiecare om care il injura pe Zelenski si ai lui – stiu, au si ei nesimtitii, cinicii si infractorii lor, la fel cum e si Romania plina de ei – de fiecare om care spune ca isi merita soarta, care il considera vinovat pentru razboi si pentru suferinta generata la nivel european din cazua luptei sale pentru tara sa.

Ucraina pana acum nu a luptat pentru pace sau dreptate. Ucraina a luptat pentru viata. Ucraina a renuntat la dreptate. Vrea pace, dar nu vrea o pace pentru cativa ani. Ucraina e ciuruita, are nevoie de pace pentru totdeauna pentru ca asemenea traume nu se uita niciodata, ci iti schimba pana si spiritul. Copiii Ucrainei se vor naste cu amintirea razboiului si la zeci de ani distanta, chiar daca nu se va mai vorbi despre razboi. In ADN-ul lor va fi frica si ura fata de rusi.

E rece cafeaua. E rece, neagra si dulce-maruie.