Cine sunt eu?
Sunt un suflet rebel și inocent, un copil închis în
straie de adult, un curcubeu pe vreme rea. Sunt însăși veselia.
Ador sa rad, pana nu ma mai pot tine de burta, pana îmi dau
lacrimile și mi se încleșteaza gura. Iubesc 1000% și sufăr 100000%.
Am mai găsit o zicala frumoasa pe internet, care spune asa: "E
ciudat cum oamenii sensibili se bucura din puțin, iar pentru a-i
răni, îți trebuie o nimica toată.". Foarte frumoasa și adevărată
ideea asta. De asta am și reținut-o.
Am visat, in una din nopțile trecute, ca scriam ceva...o
scrisoare, o carte, nu îmi amintesc în mod precis, cert este ca,
m-am trezit cu o sumedenie de idei, ce meritau pe deplin sa fie
transcrise aici. O sa încerc sa reproduc ce reușesc sa îmi
amintesc.
Scriam despre mine, făceam o introspecție a propriei
persoane. De aici și începutul postării. Îmi priveam, parca,
sufletul în oglinda și ma dezbracam de toate dogmele moralității,
societății și religiei. Ma vedeam fără mantii și măști. Nu trăim un
carnaval, iar în fata propriului eu, măștile sunt de prisos. Ma
imaginam zburând liber, pe un câmp cu flori. Sau alergând după
pasarele prin parc, sau suflând în puful papadiilor! Sunt un suflet
sincer și altruist, dependent de libertate și de frumos. Iubesc
cărțile și sunt profund îndrăgostită de noapte. Îți oferă liniștea,
pe care ziua nu o are. Îți așterne gânduri și îți intensifica
sentimentele, ca niciun alt moment al zilei.
Faptul ca sunt atât de romantica și de visătoare, l-am
descoperit târzior. Mereu am avut impresia ca am o înclinație spre
a visa, însă abia de curând am realizat cat de profunda era
înclinația asta. M-am gândit, intr-un timp, chiar la un nou tattoo,
pe tema asta...încă e în stadiu de plan.
Sunt o romantica incurabila. Visez povesti și îmi
imaginez scenarii deosebite, la tot pasul. Îmi ajunge sa închid
ochii și imaginația a și fugit pe alte tărâmuri. Cred cu tărie ca
oamenii se feresc sa aibă sentimente, din frica de a fi răniți. Dar
oare merita sa nu iubești deloc, doar pentru ca vei suferi mai
apoi?! Eu spun categoric, nu! Ba chiar, v-as sfătui sa va dati frâu
liber sentimentelor, like there is no tomorrow. Și ce dacă veți
suferi puțin? Și ce dacă va durea un timp? Ranile astea sunt un rău
necesar, ne ajuta sa ne definim ca oameni, formează caractere.
Suntem intr-o win-win situation, unde nu exista pierderi. Ori ca
iubești și ești împlinit, ori ca suferi, dar te formezi ca om, tot
câștigi. Nu pot sa înțeleg persoanele, care, din lasitate, renunța
la fluturi. Care fluturi? Cei din tot corpul, fiorii care străbat
fiecare bucățică de piele, inima, ce mai să iasă din piept de
emoție. Cum sa va privați de lucrurile astea? Sunt persoane, ce
cauta toată viata aceste experiente, aceste idealuri de iubire.
Sunt alții, care le-au trăit și care nu se vor mai mulțumi cu nimic
mai puțin. Și, în final, sunt cei ce nici măcar nu au indraznit sa
visele la ele. Alegeți cu grija categoria din care vreți sa faceți
parte.
Eu am iubit și am suferit, m-am ridicat, mi-am șters
lacrimile și am iubit din nou. Am facut-o de fiecare data și o voi
face, cat ma va tine pământul. Nu voi înceta niciodată sa ma
îndrăgostesc de lucrurile mărunte, de o adiere calda, de un soare
strălucitor, după o iarna grea, de o plimbare în parc, de un
compliment. Voi iubi întotdeauna cărțile și noaptea, luna plina și
panorama pe timp de noapte, ploaia și mantia instelata, departe de
luminile orașului.
Sunt un copil crescut la tara, în vacantele de vara. Am
învățat sa alerg desculță cu riscul de a ma tăia pe tălpi. Am ras
pana m-au durut obrajii. Am înghețat de frig, doar pentru a fi mai
cocheta. Am rămas treaza pana târziu în noapte, doar pentru a mai
asculta o poveste cu spirite sau o gluma. M-am lăsat "prinsa" la
jocuri, doar pentru ca "se punea" cineva, pe care il iubeam. M-am
bucurat de multe lucruri și am trăit cu adevărat.
Am iubit și am ras. Am iubit lucruri și am iubit
persoane. Am apreciat clipe și am izgonit răutăți. Mi-am păstrat
sufletul deschis și am avut parte de cele mai înălțătoare
sentimente.
Și acum iubesc, poate puțin mai matur uneori, sau
anumite lucruri, însă mereu asumat. Nu îmi este teama de lacrimi.
Ele spala sufletul. Ma îndrăgostesc în fiecare zi ceva. Fie ca e
vorba de o melodie, fie ca e vorba de un avion ce decolează sau
aterizează, fie ca e un animalut sau o stare a vremii, o persoana
sau o vorba, îmi deschid mereu inima către frumos. Las karma sa își
urmeze ciclul și ma bucur de tot ce va veni. Când trăiești frumos,
ai parte de experiente minunate.
Finally, fiți sinceri cu voi înșivă și urmati-va
inimile! Nu uitați ca instinctele spun foarte multe lucruri despre
o persoana. Fiți veseli și purtați întotdeauna o primăvară în
suflet! De la copii la copii, va doresc o noapte plina de
emoții!
Midnightcat
