Doamne, de cand tot asteptam o seara însoțită de ropotul viu al ploii, de mângâierea ce ti-o aduc picăturile ce se astern, una câte una, in rândul uscatului. Temperatura parca înțeapă la piele, însă după atâta amar de vreme caniculară, e o dezmierdare sa simți adierea răcoroasă a vântului.
Intr-o asfel de noapte, instrospectia e un must! Și indiferent de voința ta, aluneci ușor spre amintiri. Amintiri mai recente sau mai îndepărtate, simple amintiri sau scenarii imaginare pline de patos și vibratie sufleteasca.
Și aluneci asa ușor pe acest frumos tobogan, pana ce
ajungi sa te desprinzi de prezent. Ajungi astfel pe tărâmul
momentelor trecute sau a celor niciodată întâmplate. Ești
personajul principal și totuși rămâi un simplu spectator. Ai un
dublu rol. Inima începe sa își accelereze ritmul la revederea unor
scene de mult aruncate in cufărul uitării. Pana și praful era de-o
șchioapa pe capacul său, îngălbenit de vreme.
Devii, astfel, martorul a ceea ce ai trăit cândva. Fie
ca e vorba de o poveste de dragoste, fie ca e vorba de prietenie,
aventura și alte feluri de întâmplări. Fiecare își amintește ceea
ce i-a rămas cel mai bine întipărit pe suflet, ceea ce a fost scris
cu litere de tipar cândva. Este adevărata zicala “Nu contează ce
spun oamenii, ci cum te fac sa te simți.” Frecventa, ce te face sa
vibrezi cu o persoana, nu o întâlnești cu o alta. Iar momentele ce
tie iti ating coarda sufletului, pot doar sfiora celălalt suflet.
Totul se rezuma la perspectiva. De a iubi sau de a fi
iubit.
Stand și ascultând bătălia ce se da afara între miile de picături de ploaie și acoperișurile orașului, melancolia și setea de reflecție ma împing către frigider, unde sade stăpâna o sticla de spumant dulce. Exact ceea ce îmi place mie. Cândva, obișnuiam sa apreciez un vin roșu sângeriu, dar la fel de dulce, pana la orele mici ale nopții, însă timpul schimba multe lucruri.
Stand și ascultând bătălia ce se da afara între miile de picături de ploaie și acoperișurile orașului, melancolia și setea de reflecție ma împing către frigider, unde sade stăpâna o sticla de spumant dulce. Exact ceea ce îmi place mie. Cândva, obișnuiam sa apreciez un vin roșu sângeriu, dar la fel de dulce, pana la orele mici ale nopții, însă timpul schimba multe lucruri.
Îmi scot un pahar elegant, cu picior înalt, special
pentru astfel de băutura, și il umplu pe jumătate. Bulele, ce se
joaca in lichidul auriu transparent, deja ma invita la visare. O
visare cu ochii deschiși.
Asa ca îmi iau paharul și ies pe terasa. Păcat de oraș
și de luminile lui. Ar fi fost un cer superb. Sub protecția
acoperișului, ma așez și închid ochii. Inspir. Expir. Îmi umplu
plămânii cu aer curat, iar mirosul ploii ma imbratiseaza. Parca
timpul sta in loc. Ma hrănesc cu sunetul picăturilor, ce se lovesc
de tot ce întâlnesc in calea lor. Nu mai aud nimic altceva. Sunt in
plină visare. Iar in acest decor, se derulează amintirile unor
momente trecute, ca un film mut. Nu e nevoie de sunet. Știu deja ce
s-a spus atunci. Dar mai ales, știu ce am simțit. Un copil, intr-o
noapte ploioasa. O adolescenta târzie, in ceea ce avea sa ii fie o
seara de neuitat. O visătoare, ce nici măcar nu bănuia ca ii va fi
furată inima. Pe ploaie, departe de oraș, venită cu alt
scop.
Minutele treceau, sorbirile din pahar aproape ca il
golisera, iar filmul mut se apropia de final. Când, deodată,
prezentul îmi bate pe umăr, trezindu-ma parca dintr-un somn adânc.
Am tresărit atât de tare, încât abia atunci am realizat cât de mult
fusesem plecată pe drumul bulelor de aur.
Am un motănel, căruia ii înghețaseră lăbuțele afara și
care stăruia sa ma bage in casa cu el, lipsindu-i cu desăvârșire
capacitatea de a intelege ca eu eram doar fizic acolo, in rest,
pluteam. Sau poate ca tocmai aceasta visare l-a preocupat, văzând
ca nu mai dădeam semne ale realității. Cert este ca, odată cu el, a
rămas doar o dara de fum din mintirea mea.
In casa cu noi, Martin! Toate lăbuțele la
caldura!
Pasind pragul casei, îmi întorc privirea către cer. Doar
natura te poate purta pe tărâmuri negândite. Natura, și un pahar cu
bule.
Cheers, darling!
Midnightcat