Doamne, de cand tot asteptam o seara însoțită de ropotul viu al ploii, de mângâierea ce ti-o aduc picăturile ce se astern, una câte una, in rândul uscatului. Temperatura parca înțeapă la piele, însă după atâta amar de vreme caniculară, e o dezmierdare sa simți adierea răcoroasă a vântului.Intr-o asfel de noapte, instrospectia e un must! Și indiferent de voința ta, aluneci ușor spre amintiri. Amintiri mai recente sau mai îndepărtate, simple amintiri sau scenarii imaginare pline de patos și vibratie sufleteasca.
Și aluneci asa ușor pe acest frumos tobogan, pana ce ajungi sa te desprinzi de prezent. Ajungi astfel pe tărâmul momentelor trecute sau a celor niciodată întâmplate. Ești personajul principal și totuși rămâi un simplu spectator. Ai un dublu rol. Inima începe sa își accelereze ritmul la revederea unor scene de mult aruncate in cufărul uitării. Pana și praful era de-o șchioapa pe ca...