Sunt clipe când dai de câte o melodie ce te poarta pe tărâmuri îndepărtate și in momente de mult uitate. Câteodată voit, alteori pur din întâmplare. Însă când lucrul asta are loc, avalanșa de emoții și amalgamul de sentimente te iau prin surprindere. Dintr-o stare de total relax, intr-o duminica după-amiaza, cu sporite semne tomnatice, te trezești transportat intr-o anumită zi, la o anumită ora, intr-un anumit moment. Devii nostalgic. Nici vremea nu prea te ajuta, mai ales daca ești un iubitor al ploii, cum sunt eu. Ești învăluit de clipe de introspecții și, in solitudinea momentului, ești mereu acompaniat de sentimente. Nu sunt regrete, pentru ca ar fi contrar a ceea ce cred eu despre viața in general, însă este o melancolie predominanta. Nu ai păreri de rău in ceea ce privește prezentul și poate ca privești cu speranța la viitor, însă când trecutul bate la usa, emoțiile sunt tot timpul prezente. E frumos sa retrăiești m...