Trece timpul...si trec si oamenii...Totul trece...si parca ramane prea putin in urma. Oare când am devenit asa grăbiți? Atât de insetati de "imediat", de "acum", încât nu ne mai oprim sa privim in jur. Trec pe lângă noi oameni, trec momente, trece timpul, iar noi suntem tot mai porniti pe direcția "înainte".Nu zic ca ar fi neaparat un lucru rău, atâta timp cât nu uiți sa privești și la "acum", iar uneori chiar sa meditezi la "atunci". Suntem tot timpul grăbiți sa facem ceva, sa ajungem undeva. Niciodată nu e timp. Nu mai avem timp sa așteptăm la coada la magazin, in timp ce permitem unei femei însărcinate sa treacă in fata. Nu mai e vreme nici sa cedam locul bătrânilor, pentru ca suntem mereu obosiți, mereu in mișcare. Nu mai avem timp sa ascultam ruga unei bătrâne, ce vinde pe trotuar ceea ce a cules cu ale ei mâini tremurânde, din bătătura casei sale....graba nu ne mai permite nici sa întindem o mâna de ajutor a...